Sâmbătă, 25 Mai 2019
Sâmbătă, 25 Mai 2019


Compas / Paștele într-o familie mixtă – experiență personală (Cu adaos de maioneză...)

Cum sunt sărbătorile într-o familie mixtă, româno-maghiară? De Crăciun de obicei nu sunt probleme, este tot timpul în aceeași dată, vine și Moș Crăciun și Îngerașul, când cum. Pentru mine de Paște a fost mai interesant.

Provin dintr-o familie mixtă: mama mea e româncă, de religie ortodoxă, iar tatăl meu e maghiar, romano-catolic. Eu am devenit o combinație între acestea, teoretic pe jumătate româncă, pe jumătate unguroaică. Practic, însă, cred că sunt mai mult cea din urmă, deși am crescut în Hunedoara, unde maghiarii sunt în minoritate: am fost la grădiniță, la școală generală și la liceu cu predare în limba maghiară, lucrez într-o instituție maghiară, prietenul este maghiar, am luat parte la tot felul de evenimente în comunitatea maghiară, cercul larg de prieteni e format din maghiari etc., doar studiile universitare am ales să le fac în limba română. Când mama mi-a spus în clasa a 4-a că necunoscând limba maghiară îi e tot mai greu să mă ajute la lecții (ea fiind cel mai mult cu mine acasă) și că din clasa a 5-a ar trebui să merg la o școală cu predare în limba română, i-am zis că atunci eu nu o să mai merg la școală.

Însă, fiind de religie ortodoxă, cu orele de religie a fost puțin mai greu, la secția maghiară fiind doar ore de religie reformată și catolică. Am ales să merg la ore cu colegii reformați, doar pentru că acelea se țineau la școală în timpul săptămânii și nu sâmbăta la biserică, ca cele de religie catolică. În schimb, aveam serbări cu clasa pe la toate bisericile în cadrul slujbelor de Paște: la cea catolică, reformată, baptistă, adventistă, unitariană etc. și primeam fiecare dată cadouri. Mai târziu, în liceu, am avut un prieten catolic. Timp de patru ani am mers destul de des cu el la biserica catolică. Mergeam și la biserica ortodoxă cu diferite ocazii: 1 noiembrie, pomeni sau parastase în familie. Cred că așa am devenit mai bogată, am învățat multe lucruri despre oameni și obiceiuri.

Spiritual și personal, am avut doar de CÂȘTIGAT din faptul că m-am născut într-o familie mixtă și sunt recunoscătoare pentru acest lucru.

În copilărie la noi în familie se sărbătorea Paștele de două ori: cel catolic și cel ortodox. Dacă nu cumva erau în aceeași dată, atunci vopseam ouă de două ori, iepurașul venea de două ori (de la diferiți membri ai familiei) și găteam de două ori, doar că de Paștele catolic în cantități industriale. Tatăl meu fiind singurul catolic de la locul de muncă, în fiecare an le ducea colegilor mâncare, iar salata de boeuf nu putea lipsi. Și cam de câtă salata e nevoie pentru vreo 30 de oameni? Și mai important: de câtă maioneză?

           

Eu eram responsabilă de maioneză: îmi pregătea tatăl meu multe ouă, cel puțin un litru de ulei, muștar și o lingură mare de lemn și amestecam pentru a pregăti cantitatea uriașă până amețeam de la atâta amestecat. Mă treceau fiorii când mă gândeam că după câtva timp urma paștele ortodox și, implicit, încă o tură sănătoasă de salată de boeuf. Acum nu prea mai sărbătoresc niciun Paște, dar atunci când se apropie, parcă-mi vine să fac o maioneză :)

Această combinație dintre religii și etnii m-a ajutat să fiu mai empatică, mai înțelegătoare și tolerantă față de semenii mei.

Cine mai poate afirma că vorbește limba maghiară, e pe jumătate de etnie maghiară și e de religie ortodoxă?





Sus