Miercuri, 21 Noiembrie 2018
Miercuri, 21 Noiembrie 2018


Compas / Andrei Sebastian Csiplo: Despre românii din Ungaria (1)

Comunitatea românilor din Ungaria din zilele noastre numără în jur de 25000-30000 de suflete, împrăștiate prin 19 localități din Ungaria precum: Giula, Bătania, Micherechi, Chitighaz, Otlaca-Pustă, Aletea, Vecherd, Darvaș și multi altele, în majoritatea cazurilor aceștia find în minoritate față de populația autohtonă maghiară, excepție făcând localitatea Micherechi situată la zona limitrofă cu România, la aproximativ 10km de Municipiul Salonta din județul Bihor. 

            

Dintre toate localitățile cu populație românească existente la momentul actual, cele cu rol cel mai semnificativ în ultimul timp au devenit centrul românilor din Ungaria, reprezentat de orașul Giula, unde se află și cele mai numeroase instituți ale românilor de pe aceste meleaguri, și care este în același timp un important obiectiv turistic pentru români.


 Alături de acest frumos oraș, se va înscrie în cursă și Micherechiul, asta datorită faptului că este singura localitate cu populație majoritară românească, cu un grai aparte al lor, parcă oprit în timp. În ultimul timp de asemenea orașul Bătania, situat la nici 10km de graniță, a început să înflorească din punct de vedere al populației românești, parcă tot mai prosperă pe zi ce trece. 

Acest lucru este datorat faptului că foarte mulți cetățeni români după anul revoluției, au decis de a își cumpăra case, foarte ieftine la acea vreme, deoarece tinerimea dornică la acel moment de a se stabili în marile orașe ale țării, au vândut casele pe sume infirme, românii profitând de acest lucru, și bineînțeles de condițiile de trai din țara vecină, care în nici o privință nu se comparau cu cele ale României postcomunistă. 


Restul localităților sau a orașelor unde există români de 20 de ani încoace au reprezentat o scădere demografică semnificativă, asta datorată asimilării naturale a populației si a interesului precar pe care statul român îl prezintă pentru toate comunitățile istorice românești din afara statului și nu doar ele( aromâni, meglenoromâni, istroromâni pe cale de dispariție), acestea fiind nevoite de a căuta mereu soluții pentru a nu își pierde limba, identitatea, confesiunea și bineînțele cultura, o luptă dusă parcă tot mai greu cu trecerea timpului ce lasă urme adânci în sufletele fraților noștri din Ungaria.


Orașul Giula a fost înființat oficial în anul 1240, , astfel în 1313 conform unor atestări istorice apărea și sub denumirea de Mănăstirea Jula. Acesta în trecut precum și acum se prezintă sub forma unui așezământ situat în zona de câmpie, în sud-estul Ungariei, la nici 10 minute de mers cu mașina pâna la granița țării-mamă. Giula a prezentat o importantă dezvoltare de-a lungul secolelor, principalul factor care a dus la acest lucru fiind reprezentat de poziționarea sa strategică și construirea unei cetăți, aflâdu-se în domeniul regal din secolul al 15-lea. 

Dezvoltarea sa a fost una pașnică și continuă, asta până în anul 1566, când în urma asediului turcesc, fortăreața împreună cu orașul au fost cucerite de către Imperiul Otoman. Această ocupație a durat până în anul 1695, odată cu eliberarea Ungariei de sub jugul turcesc. În timpul poposirii Imperiului otoman pe teritoriul țării a avut loc o reorganizare a regiunii unde locuiesc actualmente români, Giula ajungând a fi capitala unui sandgeac, reprezentat de județul Bichiș, și care era o subdiviziune a pașalâcului, reprezentat de o regiune întreagã, chiar țara. Orașul a avut o perioadă înfloritarea, devenind unul dintre principalele centre comerciale ale județului.


Există mai multe atestări istorice legate de prezența românilor în Ungaria(din sursele Imperiului) , care deja la ajungerea turcilor erau prezenți în această regiune a țării. Astfel Sofronie, mitropolitul din Hodoș-Bodrog, purta titlul de mitropolit al cetăților Lipova și Giula, deci în concluzie era certă existența unei comunități bisericești ortodoxe în centrul românilor din Ungaria. Vestitul călător turc, Evlia Celebi, aflându-se în vizită la cetate în anul 1666, a atestat cum că la Giula multe persoane vorbesc ungurește si românește, iar iobagii sunt de asemenea români sau unguri. Începând din anul 1715, are loc o reorganizare a județului Bichiș, astăzi județul unde trăiesc cei mai multi români. Imediat după plecarea turcilor se înființează oficial comunitatea bisericească ortodoxă română la Giula, iar începând din anul 1703 bisrrica avea sigiliul propriu. 


După anul 1720 întreg orașul va ajunge în proprietatea baronului Gheorghe Harruckern, care printr-o decizie scoate românii de pe teritoriul cetății și îi așează în nord-estul orașului. După reorganizarea administrativă și teritorială, are loc o colonizare a orașului, pe lângă populația rămasă, astfel formându-se două orașe: Giula maghiară, de care aparținea și Orașul mare românesc, prezent și astăzi pe hărțile orașului. Al doilea oraș a fost cel situat dincolo de Criș, colonizat cu populație germană, numindu-se Giula germană de care aparținea și Orașul mic românesc, denumirea actuală. Acestea două au fost administrate separat până la mijlocul secolului 19-lea, când au fost unite. 


În anul 1721 s-a construit prima biserică românească din centrul românilor din Ungaria, din lemn, în Orașul mare românesc. În 1727 aceasta a fost zidită din cărămidă, ca apoi în 1762 să se clădească un nou lăcaș de cult, din pricina numărului de români care a crescut în mod constant, biserica veche devenind neîncăpătoare.(construită fără turn) În anul 1801 a avut loc un incendiu care a distrus aproape întregul oraș, inclusiv biserica. A doua biserică a fost finalizată total în anul 1854. Aceste lăcașe de cult au fost construite cu mari greutăți materiale de către credincioșii acesteia, dar și datorită presiunii de catolicizare a Monarhiei austro-ungare.


Românii din Giula au contribuit semnificativ la viața economică, socială, religioasă și culturală a orașului. De asemenea o mulțime de români au avut diferite funcții în administrație , sau în conducerea orașului, județului. Aveau o conviețuire pașnică cu populația maghiară majoritară, sprijinită mai ales de fiul preotului român, Iustin Popovici, prim-notarul orașului, sprijinindu-și cu mare fast și dăruință frații de neam din care face parte. 


În Orașul Mare Românesc au acționat diferite asociații precum: ,,Societatea de lectură" sau ,,Corul greco-oriental", care întemeiat în 1890, a funcționat până în anul 1946, fiind una dintre cele mai mari mișcări culturale ale românilor din Giula. Totodată în anul 1895 apare și prima revistă românească, redactată de David Voniga.




Sus