Miercuri, 26 Septembrie 2018
Miercuri, 26 Septembrie 2018


Compas / Erika Lengyel: Hobby-uri inedite în capitală sau cum să îți petreci a sâmbătă dimineață cu mirosul copilăriei

Erika Lengyel: Hobby-uri inedite în capitală sau cum să îți petreci a sâmbătă dimineață cu mirosul copilăriei

Una din activitățile mele preferate în timpul liber este să fac piața. Să miros produsele proaspete, să studiez expresia feței producătorilor de la țară, dacă mai sunt, să îmi fac și să îmi refac lista de cumpărături în timp ce mă plimb printre tarabe. Da, este o îndeletnicire pentru care nu aș da nici trei filme premiate cu Oscar la cinema sau niște vizite la cele mai fastuoase mall-uri din capitală.

Motivul cred că este și faptul, că piețele mă răpesc puțin către zonele în care am copilărit, îmi aduc aminte cum îi ajutam pe bunici în grădină și ce bine pica câte o felie de pâine cu untură pe treptele casei cu o roșie zemoasă culeasă chiar de mine.

De regulă nu am o piață favorită, la începuturile mele bucureștene preferam Piața Crângași, căci era aproape și chiar dacă nu aveam încă permis și mașină, îmi umpleam papornițele încât la plecare un hamal de lux s-ar fi arătat invidios pe aspectul meu desăvârșit.

          

Apoi cu mutările mele nenumărate, am descoperit și alte piețe, în 1 mai, Matache, în fața Academiei Militare, apoi, Traian și mai nou Obor.

Bine, să nu credeți că totul este doar lapte și miere. Prima provocare este să găsim o parcare, apoi să încercăm să facem diferența între produse pe baza aspectului și evident al prețului, apoi să selectăm foarte bine „promovarea” produselor… și însfârșit să ne decidem.

În cazul meu factor principal este aspectul vânzătorului: să nu mă înțelegeți greșit, nu am o problem cu nicio categorie de oameni, dar prefer țăranii din satele apropiate care vin cu produsele lor din serele și grădinile proprii, față de vânzătorii angajați la niște tarabe, ale căror produse cine știe din ce depozit en-gros ajunge la noi de peste mări și țări.

Prefer roșiile deformate față de cele rotunde până la perfecțiune și care și peste o lună de zile stau neschimbați, dacă sunt cumva uitați prin frigider.


Apoi, o adevărată provocare este alegerea plantelor medicinale de la o mamaie din Piața Matache, care în timp ce mă hotărăsc ce vreau, povestește toate efectele benefice ale ierburilor și mai face și o reducere semnificativă la produsul final.

Piața de flori, este o altă provocare pentru iubitorii de plante, provocare în a ne abține în a cumpăra toată minunăția de acolo la un preț mai mult decât convenabil. Un exemplu elocvent ar fi din sezonul freziilor, când un buchet de 50 de frezii superbe nu costau mai mult de 20 lei. Mai ceva ca în copilărie, când stăteam în fața casei bunicilor și încercam cu mai mult sau mai puțin noroc să vând cu 1,5 leu niște boboci triști de bujori din grădină. 



Mai nou am descoperit cât este de modernă Piața Obor. Are parcare subterană, treci frumos, elegant de barieră și parchezi mașina într-un loc ferit, cu scări rulante, ca la hypermarket. Nu degeaba și băieții de la Ceva, la invitația firmei de biciclete Pegas au filmat în mare parte clipul melodiei Am văzut o bicicletă  în Obor și Piața de Flori... 

         

Este vorba despre un ”virus cultural”, cum spun inițiatorii, o campanie care să atragă atenția celor care au de gând să fure bicilete.

Nu mai e mult, iar piețele vor intra în sărbătoare. O dată cu venirea toamnei tarabele se vor umple cu producțiile agricole din acest an… iar pe mine mă găsiți în fiecare sâmbătă dimineață la o șuetă cu producătorii autohtoni. 





Sus