Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Compas / Lengyel Erika: Parcăm, parcăm, dar vrem și bon fiscal

Lengyel Erika: Parcăm, parcăm, dar vrem și bon fiscal

Una din multele provocări ale vieții din București, pe lângă trafic, peripețiile cu taximetriștii, uneori extremă, găsirea uni loc de parcare.

Te poți trezi, de exemplu, ca într-o străduță adiecentă din selectul cartier Cotroceni să fii declarat inamic numărul unu, dacă cumva parchezi pe ”locul de parcare” al uni riveran (loc nerezervat la primărie). În cel mai bun caz, te trezești cu ștergătoarele ridicate... ori... ești trezit la propriu sâmbătă dimineața la ore foarte matinale de telefon de o voce isterică care îți dorește tot ce e mai ”bun” din lume și te trimite la origini, doare pentru că nefiind niciun semn, ai avut tupeul să parchezi în locul unei mașini.. unde aceasta a fost parcată de obicei. 

Îmi aduc aminte, că eram după o săptămână crâncenă la serviciu, cu plecat acasă la ora 4-5 dimineața zi de zi... și numai glasul unei stimabile cucoane îmi lipsea în diminiețile unui week-end bine-meritat. Inițial am vrut să cer scuze, dar când s-a ajuns la neamurile mele și frigiderul începea să fie neîncăpător.. am intrat în discuții, dar după jumate de oră pierdută din viața mea în a înțelege creatura din mediul select al capitalei..mă înjuram pe mine.. de ce oare nu am pus telefonul pe silențios. 

În ziua respectivă, întâmplător m-am întâlnit cu soțul vecinei și mă așteptam la a doua tură de binecuvântări, însă, surpiză: acesta și-a cerut scuze și mă încuraja cumva să fiu eu aia mai deșteaptă. Am mai testat o singură dată parcarea în acel loc... culmea, totul a fost ăn regulă.


Apoi, mai e o altă modă în capitală: în perioada în care nu se taxează parcarea în spațiile special amenajate... apar parcagiii neautorizați, neîngrijiți, dubioși, care abia așteaptă să apari (zona Radisson Hotel, Bdul Unirii, zona Ateneului sau acolo unde dă Calea Victoriei în Splai) și încep să te ghideze în așa-zisele locuri rezervate cu lăzi, bidoane de apă... și aparent îți fac o favoare să stai în acel loc.


Abia după ce ai parcat urmează solicitările destul de agresive: 5 lei, 10 lei ora, în funcție de cât ai de gând să stai.

Având numere de Mureș, mereu sunt clientul ideal, abia așteaptă să facă o afacere cu mine, neștiind că am deja o vechime în București. De regulă, cer bon pentru parcare.. culmea unul mi-a și oferit.. dar când m-am uitat mai bine, era un bon de două zile în urmă. Asta e cazul fericit, însă am avut ocazia de a fi aproape bruscată, dacă nu aveam inspirația de a scoate telefonul și de a face poze cu echipa de parchgii, vreo zece la număr... care atunci când au realizat ce fac, au început să urle după mine și prietenii mei că ei au mașini mult mai tari decât a mea și nu înțeleg de ce îmi fac probleme să dau 10 lei pentru parcare.

Acum, după accidentul meu la picior merg zi de zi la tratament, trebuie să parchez într-o parcare ”păzită” de astfel de inși. Sincer, chiar dacă e încă lumină afară, chiar dacă mașina poliției locale se află în acea parcare... am emoții când trag mașina în locul cu pricină. Azi, de exemplu, un polițist povestea la doi pași de acești băieți determinați să ia în primire mașinile care voiau să facă un popas într-un loc destinat pentru acest lucru...

Nu discut prețul oficial aprobat pentru locurile de parcare, asta este cumva obișnuit în orice capitală europeană civilizată, dar mă întreb cât este de firesc să ne fie teamă de a parca în ziua ăn amaiza mare de niște băieți, care tocmai din aceste sume încasate se dau mari cu bolidurile pe care și le permit.





Sus