Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Compas / Umbrelă pentru minoritățile europene

Umbrelă pentru minoritățile europene

Publicul european, foarte mulți politicieni dar și decidenți din diferite instituții știu foarte puține despre minoritățile din Europa. Probabil cu atât mai puțin cu cât înaintăm spre Europa Occidentală. Astăzi societățile din Europa de Vest se confruntă mai degrabă cu provocările imigrației, adică prezența milioanelor de imigranți economici din toate colțurile lumii în țările Europei de Nord și de Vest. Astfel viața și năzuințele comunităților etnice ori lingvistice autohtone sunt mai degrabă trecute cu vederea, problemele lor regăsându-se cu greu pe agenda publică, deși vorbim despre comunități etnice care trăiesc acolo de mai multe sute de ani.

Unitate în diversitate

Minoritățile etnice și lingvistice sunt izvoare de bogăție culturală și lingvistică care fac mai puternică Europa comună. Comunitățile etnice și lingvistice sunt entitățile din Uniunea Europeană care cred într-adevăr în motoul: Unitate în diversitate. Vorbim despre comunități etnice și lingvistice care se autodefinesc într-un mod extrem de variat, începând de la catalanii din Spania care se consideră popor și nicidecum o minoritate, până la suedezii din Finlanda care se consideră finlandezi vorbitori de limba suedeză, dar care din punct de vedere cultural, nu se consideră suedezi, trecând peste o serie întreagă de alte grupuri etnice ori lingvistice europene.

  

Este foarte puțin știut, dar în jur de 50 de milioane de cetățeni europeni provin din rândurile minorităților autohtone, reprezentând aproximativ zece la sută din populația UE. Situația drepturilor acestor minorități este de asemenea foarte diversă.

Unele dintre ele au dezvoltat sisteme puternice de autodeterminare, fiind cunoscut în acest sens autonomia teritorială a celor 300.000 de mii de vorbitori de germană din Tirolul de Sud sau autonomia comunitară a vorbitorilor de germană din Belgia, o comunitate de 70.000 de persoane care beneficiază de un parlament și un guvern propriu.

La polul opus regăsim minorități al căror statut nu este oficial recunoscut de statul în care trăiesc.



Vincze Loránt (vicepreședinte FUEN), Louis Durnwalder (fost guvernator al Tirolulului de Sud) și Hans Heinrich Hansen (președinte FUEN)

Astfel bretonii din Bretagne sau alsacienii din Alsacia deși sunt comunități culturale și lingvistice cu o istorie de mai multe secole, din punctul de vedere al statului nu se deosebesc cu nimic de alți cetățeni francezi sau imigranți veniți din lumea întreagă. Nu le sunt prevăzute mecanisme de păstrare a identității naționale a tradițiilor, a limbii materne, nu beneficiază de fonduri publice pentru promovarea culturii sau a educației în limba maternă.

Totuși Franța acceptă autodefinirea precum comunitate culturală, face posibilă existența unor organizații proprii, crearea unor instituții educaționale comunitare cu caracter privat. În Grecia însă situația turcilor din regiunea Tracia de Vest este și mai precară, legislația Greciei nefăcând posibilă referirea la comunitatea turcă din Grecia, ci doar la o minoritate religioasă islamică.

Minoritățile din România reprezentate în Parlament

Pe această scară extrem de variată locul minorităților naționale din România este una reglementată, cele 19 de minorități din România având reprezentant în Parlament, organizațiile proprii beneficiază de fonduri publice, există învățământ și instituții culturale în limba maternă, iar legislație permite utilizarea limbii materne în administrație, justiție etc. în localitățile în care ponderea unei minorități este mai mare de 20 la sută.

Desigur, oricât de bună ar fi legislația, există mari lacune în aplicarea ei, fenomen urmărit atent inclusiv de mecanismele de monitorizare ale Consiliul Europei. În cazul comunității maghiare din România putem afirma că obiectivele acesteia, respectiv autodeterminare în diferitele aspecte ale vieții culturale și educaționale nu au fost încă atinse. Autodeterminarea, autonomia culturală, comunitară sau teritorială nu au fost încă acceptate de majoritate și implicit de elita culturală și politică.

FUEN, umbrelă europeană

Minoritățile europene au căutat mereu modalitățile de colaborare între ele, de a face cunoscută obiectivele lor în fața instituțiilor europene și a statelor europene. Astfel a fost creată Uniunea Federală a Naționalităților Europene (FUEN), organizația umbrelă a minorităților, grupurilor etnice și lingvistice autohtone din Europa. Fondată în 1949 la Paris în același an ca și Consiliul Europei, FUEN și-a propus reprezentarea intereselor minorităților europene la nivel regional, național și european.

FUEN se angajează să protejeze și să promoveze identitatea națională, limba, cultura, precum și drepturile minorităților europene. Baza activității FUEN este Carta minorităților naționale autohtone din Europa adoptată în 2006.



                                                               Conducerea FUEN în 2012

FUEN are aproximativ 90 de organizații membre din 32 de țări europene, adică inclusiv din spațiul fost sovietic sau Turcia. Uniunea a devenit vocea minorităților pe lângă organizațiile internaționale, în special Uniunea Europeană, Consiliul Europei, dar și Națiunile Unite sau OSCE.

În primă fază FUEN reprezenta interesele minorităților din Europa de Vest și a devenit un actor important inclusiv în aplanarea unor conflicte dintre țări și comunități foste rivale, cum au fost cele dintre Germania și Danemarca.

După căderea Cortinei de Fier minoritățile etnice din statele din Europa Centrală și de Est au aderat la FUEN, și odată cu prezența lor s-a diversificat și aria demersurilor și obiectivelor FUEN.

Organizația este condusă de președintele Hans Heinrich Hansen care reprezintă comunitatea germană din Danemarca, iar printre cei șase vicepreședinți se află Loránt Vincze, reprezentând minoritatea maghiară din România.

Minority Safe Pack

Azi principalul obiectiv al FUEN este realizarea unui cadru juridic de reglementare a drepturilor minorităților naționale la nivelul UE. Primul pas în acest sens a constituit adoptarea Minority SafePack, un set de măsuri din diferite domenii de politică europeană urmărind crearea unui cadru de protejare a minorităților, în care UE devine garant al libertăților și drepturilor existente, promovează schimbul unor bune practici în domeniul protecției minorităților, pentru a îmbunătăți legislația existentă la nivelul statelor membre.

Inițiativa cetățenească a fost respinsă de către Serviciul Juridic al Comisiei Europene, însă inițiatorii din care au făcut parte Hans Heinrich Hansen, președinte FUEN, Kelemen Hunor, președinte UDMR, Anke Spoorendonk, ministru în guvernul landului Schleswig-Holstein, Jannewietske de Vries, ministru în Guvernul Provinciei Frizia, Karl-Heinz Lambertz, ministru-președinte al Comunității Germane din Regatul Belgiei, Valentine Inzko, reprezentantul principal al Bosniei- Herțegovina la ONU, și Luis Durnwalder, guvernatorul provinciei autonome Tirolul de Sud au atacat decizia la Tribunalul UE de la Luxemburg.

Efortul de promovare a măsurilor de protecție a minorităților europene de către FUEN continuă printr-un dialog direct cu noua Comisie Europeană și noul Parlament European. Solidaritatea minorităților europene sub egida FUEN a devenit în ultimii ani o valoare și un atu important, păstrarea ei este una dintre preocupările organizației.

Deviza FUEN este de a utiliza orice oportunitate prin care poate promova interesele membrilor, pentru asigurarea protejării pe care o necesită acest unui important aspect al moștenirii europene comune.

Lóránt Vincze, vicepreședinte FUEN




Sus