Marţi, 14 August 2018
Marţi, 14 August 2018


Compas / Limba maghiară... te arde?

Limba maghiară... te arde?

În amândouă săli a restaurantului petrec grupuri de maghiari: un liceu care își ține cheful de sfârșit de an, și un grup particular, sărbătorind o zi de naștere. Toată lumea vorbește în maghiară, celor puțini români la început li se mai explică ce se întâmplă la masă, de ce se râde așa tare, cine ce glume a spus, dar odată cu trecerea timpului și a consumului de alcool, lumea se dezgheață, dansează. 

Muzica este desigur aleasă din repertoriile vechilor formații ungurești, șlagărele formațiilor Illés, Omega, Neoton, Hungária. Toată lumea cunoaște textele șlagărelor, din cei 200 de petrecăreți cam trei sferturi cântă împreună cu formația restaurantului – nimeni nu mai are probleme cu tradusul. Românii dansează, mai înțeleg câte ceva, mai nu, dar nu mai contează, veselia e mare, cravatele stau deja oblu pe bărbați.

Unul dintre chelneri umblă așa de prost dispus prin săli, că bate la ochi. Fiind un jurnalist care se interesează de toate, îl întreb discret:

– Probleme multe la un chef din ăsta, așa? Ungurii ăștia-s tare petrecăreți... – îi spun în română, provocându-l la răspuns.

– Nu am eu treabă cu ungurii, ba din contră, sunt domni și clienți buni, dar nu-mi place când se face politică la un chef. Nu-mi place deloc, că bărbații ăia care dansează acolo cu mare zel, tot mă acuză, că-i aduc țuică rea, de aia că ei sunt unguri. Păi domnule, eu servesc țuica ce-mi dă șeful. Până acum nimeni nu a avut treabă cu țuica noastră, nimeni nu a spus că te arde prea tare la gât. Ăștia tot strigă că le arde pe gât, arată spre ceasul de mână și-și bat obrazul de parcă eu aș fi de vină. E țuică curată, sigur că te mai și arde. Păi nu? Auziți, iar strigă după mine cu ”megheghet” (megéget=m-a ars)... E culmea, domnule...

– Domnul meu, oamenii ăia nu fac politică de nici un fel – îi explic, făcând eforturi inumane să nu izbucnesc în râs. – Ăia sunt nerăbdători să mai bea ceva, și îți strigă „még egyet”, adică ”încă una”. Nu are nimic cu ”megéget” și arsura... Ceasul îți arată că tot așteaptă țuica, iar tu tot îți desfaci neputincios brațele, spunând că nu ai ce face, nu e treaba ta, că ”arde ”. Asta vor bieții oameni...

Chelnerul se blocheză, apoi începe să zâmbescă, întrebându-mă cum se spune în maghiară la măgar.

– Szamár.
– Somor?
– Nu somor ci szamár, cu á, nu cu o.

Chelnerul pornește spre clienții vociferi. Se aude clar, cum își exersează autocritica din mers în maghiară: somor, somar, samar...




Sus