Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Compas / Curajul unui jude, povestea lui Linczegh János

Curajul unui jude, povestea lui Linczegh János

Anul 1660 a fost un an fatidic pentru Principatul Transilvaniei. Principele Gheorghe Rákoczi al II-lea a eșuat lamentabil în încercarea de a obține coroana Poloniei iar Înalta Poartă era hotărâtă să-l pedepsească pentru neascultare. Totul ar fi fost rezolvat cu mai puține pagube și pierderi de vieți omenești dacă principele s-ar fi lăsat de bună voie de putere. Încăpățânarea lui a adus o distrugere nemaivăzută asupra țării. Au căzut pradă tătarilor Alba Iulia, frumoasa capitală și Oradea, inima principatului. Clujul însă avea să scape, datorită curajului unui om, judele Linczegh János.

Familia Linczegh sau Linzig își avea originea în orașul Linz. În anul 1660 ei deja trăiau ca și cetățeni liberi ai Clujului de trei generații. Capul familiei, János era un meșter cojocar care a peregrinat prin Europa pentru a-și perfecționa cunoștințele în meserie. În 1626 a ajuns meșter cu drepturi depline în breasla cojocarilor iar datorită priceperii lui a fost ales de 16 ori drept conducător al acesteia.



Meșterul Linczegh avea însă și alte talente de care orașul s-a folosit pe deplin. Începând cu anul 1644 el era trimis în mod regulat la diete și la principe ca reprezentant al Clujului. Experiența acumulată cu aceste ocazii oficiale l-a ajutat pe meșterul Linczegh să ajungă în funcții de conducere în orașul natal.

Din 1632 el figurează pe lista centum pater-ilor, adică în consiliul celor o sută, mai apoi ajunge jude al orașului de lângă Someș. În această calitate îl găsește anul 1660 pe Linczegh János, când o mare armată a pașei de la Buda, Seid Ahmed, se oprește în fața zidurilor orașului comoară*.

Judele orașului împreună cu alți doi bărbați respectabili, deacul Benedek și Brassai György, s-au deplasat cu o căruță trasă de doi cai, ca să negocieze cumva cruțarea orașului de la prădare. Odată ajunși în fața pașei abia a început judele să-și țină discursul de salut când ochii pașei s-au înroșit, fața i s-a schimbat în negru și a început să urle la solii orașului în limba turcă. A ordonat să le fie imediat tăiate capetele solilor, când a intervenit pașa de la Eger care s-a aruncat la picioarele superiorului său înfuriat, cerându-i să-i cruțe pe Linczegh și pe oamenii lui.

Seid Ahmed s-a arătat milostiv și a ordonat ca clujenii să fie încătușați și duși să jupuiască capetele tăiate ale unor prizonieri.

A doua zi pașa de la Buda i-a ordonat pe Linczegh ca, acompaniat de cincizeci de ieniceri, să se ducă să ceară deschiderea porților orașului sub pretextul că pașa vroia doar să le asigure liniștea orășenilor. Linczegh însă, pe drumul spre oraș a observat că printre tufișuri erau ascunse trupe turcești cu grinzi de lemn cu care să spargă porțile ferecate. Odată ajunși la poarta Mănășturului, Linczegh a strigat către străjerii bastionului ca nu cumva să deschidă poarta sub nici un pretext că o să piară cu toți.



                     Principele Rákóczi György al II-lea și una dintre porțile Clujului

Unul dintre ieniceri înțelegea limba maghiară și înfuriat, a început să-l amenințe cu moartea pe Linczegh. Ienicerii înfuriați au încercat să-l forțeze pe jude încă de trei ori dar el a repetat avertismentele. Ultima oară, bietul jude, tremurând dar hotărât, a strigat către străjeri: Eu acum o să mor! Orașul să nu-l lăsați! Să aveți grijă de cadoul pentru vizir! Să-l înduplecați cumva pe vizir!

Judele n-a murit însă, pașa văzându-i curajul i-a dat cadou un caftan țesut cu fir de aur și un salvconduct în limba turcă și maghiară.

Curajul lui Linczegh János a salvat Clujul pe moment de la prădare întrucât oastea pașei s-a îndepărtat spre Florești unde s-a ciocnit cu oastea principelul Rakoczi. Principele a fost rănit mortal în bătălie iar oastea lui a fost nimicită de către turci.


Amintirea muribundului Rákóczi György al II-lea în județul Cluj. Covorul oferit cadou din partea principelelui rănit mortal în bătălia de la Florești pentru cei din Izvorul Crișului, mulțumind astfel primul ajutor (apă de băut) oferit de localnici. Covorul se găsește în custodia bisericii din Izvorul Crișului (Körösfő). În dreapta cetatea Bologa (Sebesvár) unde rănile principelui au fost examinate de un doctor al vremii. Obeliscul memorial al bătăliei a dispărut. Acum nimic nu mai amintește în Cluj nici de principe, nici de Linczegh, nici de bătălie. Istorie ștearsă. Delete history.

Seid Ahmed s-a reîntors sub zidurile Clujului. Din fericire însă nu a avut timp să asedieze orașul bine întărit așa că s-a mulțumit cu o sumă uriașă de răscumpărare. Clujenii au făcut tot posibilul să ridice suma, renunțând la bijuterii de familie, stofe de calitate și multă mâncare. Sacrificiul material era imens dar orașul a fost cruțat de o prădare nemiloasă de către trupele turcești.




                           Bătălia pentru Cluj. 20 mai, 1660. Istorie ștearsă. Delete history.

Un detaliu interesant al poveștii lui Linczegh János este faptul că bunica viitorului arhitect al orașului, Pákey Lajos era fiica judelui, Linczegh Kata, unul dintre cei doi copii ai lui care au ajuns la maturitate dintre cei unsprezece. Mama lui Pákey Lajos a fost ceea care a donat însemnările familiei Linczegh Academiei Maghiare în 1854, însemnări printre care se găsea și povestea judelui scrisă chiar de către mâna lui.

Pe vremuri, numele lui Linczegh era păstrat de o stradă, actuala Vasile Alecsandri, astăzi memoria salvatorului orașului este dată uitării.

*Clujul a fost numit pe vremuri Kincses Város (Orașul Comoară) datorită bogăției sale, a breslelor, bisericilor, școlilor ungurești și săsești.




Sus