Joi, 13 Decembrie 2018
Joi, 13 Decembrie 2018


Compas / Sfântul Ladislau. Regele cavaler între legendă și adevăr (I)

Sfântul Ladislau. Regele cavaler între legendă și adevăr (I)

Anul 2017 a fost desemnat de către statul ungar drept Anul Sfântul Ladislau, pentru a comemora 940 de ani de la accederea la tron și 825 de ani de la canonizarea regelui maghiar din dinastia Arpadiană. Fiecare își poate pune întrebarea - de ce acest personaj din trecutul îndepărtat este atât de important, încât i se dedică un an întreg de festivități, comemorări și conferințe. Răspunsul este foarte simplu. Nu există nici un alt monarh din istoria Regatului Maghiar, singura excepție poate fiind doar Matia Corvinul, de care să se lege atâtea legende și povești. 


Acest statut de rege legendar a fost accentuat și prin cultul ulterior de care s-a bucurat ”regele cavaler” din partea urmașilor săi încoronați, dar și a simplilor supuși ai Sfintei Coroane. Din punctul de vedere al rolului istoric jucat de acest rege de la sfârșitul secolului al XI-lea, este suficient să afirmăm că, dacă Sfântul Ștefan a fost cel care a ancorat Regatul Maghiar medieval în comunitatea statelor occidentale, Sfântul Ladislau a fost acela care a așezat regatul pe poziția de mare putere regională. Pe lângă acest fapt istoric, trebuie menționat și faptul că multe dintre legende se leagă de Ardeal, Sfântul Ladislau fiind considerat sfântul patron protector al Translvaniei de către Biserica Romano-Catolică.

Ladislau s-a născut ca cel de al doilea fiu al ducelui Bela din dinastia Arpadiană și al reginei Richeza din dinastia polonă a Piaștilor, la data de 27 iunie 1046, undeva în Regatul Polon. Tatăl lui Ladislau s-a refugiat la familia soției sale, din cauza unor conflicte de putere din Regatul Maghiar. Fratele său mai mare, regele Andrei I, a încercat să-l elimine pe Bela dintre moștenitorii posibili ai tronului, prin favorizarea fiului său minor, Solomon. Acest conflict s-a iscat în mare parte din cauza neclarității cu privire la ordinea de succesiune la tronul maghiar.


Familia ducelui Bela s-a reîntors în țară abia după încoronarea ca rege a lui Solomon. Pacea însă nu a durat mult, și în anul 1060 familia ducelui lui Bela a fost nevoită să ia calea Poloniei din nou. De această dată însă, s-au reîntors în fruntea unei armate cu care l-au învins pe Solomon și pe tatăl său, Andrei I, care a și murit în timpul fugii de după bătălia pierdută. 

După moartea lui Andrei I, deși fiul său era deja încoronat rege, ducele Bela a ajuns la tron. Domnia lui nu a ținut însă mult - abia trei ani, murind în circumstanțe suspecte la palatul său din Dömös.

După moartea regelui Bela I, fiii săi, Geza, Ladislau și Lampert au trebuit să se refugieze din nou în Polonia din cauza verișorului lor, Solomon, care s-a reîntors din refugiul german, cu ajutor armat de la împăratul romano-german, Henrik al IV-lea. Roata sorții s-a întors încă o dată pentru cei trei frați, deoarece ajutorul polon în favoarea lor a venit și de data aceasta. Regele Solomon a fost nevoit să se înțeleagă cu Geza, Ladislau și Lampert și să-și împartă puterea cu ei.


Pacea dintre veri a ținut o vreme. De această perioadă de pace interfamiliară se leagă și prima și poate cea mai cunoscută legendă despre Sfântul Ladislau. Cronica Pictată de la Viena din secolul al XIV-lea ni-l prezintă pe tânărul duce în poziția de apărător al patriei, care se luptă cu eroism împotriva cumanilor păgâni care tocmai se întorceau dintr-o campanie de jaf din părțile estice ale regatului. După înfrângerea cumanilor, Ladislau, ne povestește legenda, a observat că fiica episcopului de Oradea este răpită de către un războinic cuman. Fără să stea mult pe gânduri, ducele s-a năpustit asupra inamicului și l-a urmărit peste dealuri și văi, dar nicicum nu a reușit să-l prindă. A început să o roage pe fiica episcopului să-l arunce pe cuman din șa, aceasta făcând întocmai. Căzând la pământ, cumanul a fost ajuns în urmă repede de către Ladislau. Cei doi s-au luptat îndelung, până când fata episcopului a tăiat piciorul cumanului și astfel Ladislau l-a învins ușor.

Această legendă este una târzie, compusă cel mai probabil sub domnia regilor Angevini, mari susținători ai cultului Sfântului Ladislau. Ceea ce este adevărat însă, este că ducele Ladislau, împreună cu regele Solomon și frații săi, s-a bătut cu uzii sau pecenegii în anul 1068 în zona satului Chiraleș, aflat astăzi în județul Bistrița-Năsăud. Victor Spinei este de părere că pecenegii au condus campania de jefuire împreună cu românii, care erau des angajați în luptele pecenegilor de peste Carpați. Așadar, se prea poate că legenda să conțină și un sâmbure de adevăr.

În anii ce au urmat, fiii lui Bela au luptat în slujba vărului lor, cucerind chiar Belgradul de la bizantini în anul 1072. 

Tot de acestă perioadă de lupte împotriva bizantinilor se leagă și un raid condus de către Ladislau și frații săi adânc în teritoriul imperial. Când s-au întors, au adus cu ei relicvele Sfântului Procopie din Nis, donate apoi mănăstirii ortodoxe din Srmska Mitrovica.

Vărul lui Ladislau, regele Solomon, îi considera pe cei trei frați, în ciuda relațiilor aparent cordiale, o amenințare directă la domnia lui. Conflictul civil a izbucnit din nou în anul 1073. Într-o primă fază, Geza, fratele mai mare al lui Ladislau, a fost înfrânt de către armatele regale dar, datorită abilităților de comandant militar ale lui Ladislau și ale aliaților cehi, moravi și polonezi, Solomon a fost înfrânt în anul 1074 la Mogyoród (localitate de lângă Budapesta de astăzi) și a fost nevoit să fugă din țară.

De acest episod istoric se leagă o altă legendă. În timpul nopții de dinaintea bătăliei, ne spune legenda, Ladislau a visat că un înger a coborât din cer și a așezat o coroană pe capul său. Întrebat de frații săi ce a visat, el le-a spus tot ce a văzut în vis, cu o singură diferență - a afirmat că coroana a fost trimisă lui Geza. I-a asigurat pe frații săi că vor câștiga bătălia ce avea să urmeze. Episodul legendar semnifica în ochii posterității voința divină care l-a ales pe Ladislau ca rege, dar și loialitatea și iubirea față de fratele său mai mare, Geza.

După victoria de la Mogyoród, Ladislau a rămas cu rangul de duce, aducând mari servicii fratelui său Geza, care a ajuns pe tron, în lupta acestuia cu Solomon, care a încercat neîncetat să-și recucerească coroana cu ajutor german. La asediul cetății Bratislava, care era ținută de către Solomon, o legendă ne spune că Ladislau s-a deghizat cu armura unui cavaler de rând și i-a provocat pe apărători la duel. Un cavaler anonim, care era de fapt Solomon, a acceptat provocarea și a părăsit cetatea ca să se dueleze cu cavalerul necunoscut. În momentul în care Solomon s-a apropiat de călărețul inamic și a uitat la el, brusc s-a speriat și s-a refugiat în cetate pentru că, după cum spune legenda, a văzut doi îngeri cu spade înflăcărate în mână deasupra capului lui Ladislau. Întrebat de către oamenii săi de ce s-a retras în fața unui simplu muritor, i-a răspuns că nu era un simplu muritor, pentru că era apărat de către îngeri.


După cum am arătat, viața și domnia Sfântului Ladislau este împletită cu legende. Aceste legende cel mai probabil s-au născut ori au fost scrise doar după moartea regelui sau, cel mai probabil, după canonizarea lui în anul 1192. Acestea au servit la consolidrea imaginii de rege ales de către Dumnezeu, pentru că prin vitejie, evlavie și bunătate sufletească și-a meritat din plin coroana. 

Omul real a fost transformat prin scrierile hagiografilor și a cronicarilor într-un domnitor exemplar, demn de urmat de către generațiile următoare. Legendele pe care le-am prezentat aici se referă la activitatea ca duce a lui Ladislau, și toate practic prevestesc ce avea să vină, domnia lui ca rege sfânt și Atlet al lui Hristos, atletul patriei, cum îl denumeau cronicile și predicile medievale. În articolul următor voi încerca să prezint domnia lui Ladislau ca rege și însemnătatea acestei domnii din perspectiva istoriei regionale.






Sus