Vineri, 22 Iunie 2018
Vineri, 22 Iunie 2018


Compas / Experiențe de drum din Ungaria de Est

Experiențe de drum din Ungaria de Est

Săptămâna trecută am fost în concediu într-o stațiune balneară mai puțin cunoscută, la Füzesgyarmat, din Ungaria (nu la celebra „Hoidu”). Iubită mai ales de pensionari, stațiunea este mai puțin populară din cauza lipsei elementelor de parc acvatic (cum ar fi toboganele). Acest loc, ieftin și prietenos, cu apă termală, este o alternativă ideală pentru cei care nu vor să aibă de-a face cu aglomerația care se regăsește mai peste tot.

Mie mi-a amintit de Boghișul de dinainte de modernizare, mai ales că are și loc pentru corturi, fiind foarte bine organizată. Aceeași impresie mi-a lăsat-o și localitatea cu 5000 de locuitori, parcă adormită în timp.

          


Aici ziua începe la ora 5 dimineața (cel puțin așa au spus localnicii, nu m-am sculat să verific) iar după ora 6 seara toată lumea se retrage acasă până în a doua zi. La ora 9, în toiul nopții, doar câțiva tineri se mai aventurează pe stradă. Acest lucru nu se întâmplă din cauza criminalității (porțile nu se închid noaptea, gazda s-a uitat mirată când încercam să găsesc zăvorul inexistent) ci din cauza obișnuinței (și a țânțarilor).
Folosindu-ne de acest loc ca bază de pornire , mergând câte o zi la Hajduszoboszlo și Debrecen, am trecut prin experiența, datorită GPS-ului care ne ducea pe drumuri știute doar de el, de a hoinări prin estul Ungariei, o experiență interesantă.

Primul lucru care frapează sunt câmpiile lucrate până la ultimul colț. Din lipsă de păduri (care în Ungaria lipsesc cu desăvârșire) ungurii „trișează” plantând grupuri de copaci care, privind dinspre șosea, dau senzația de codru, dar în realitate în spatele lor se află tot câmpii întinse (și lucrate). Altceva care lipsește cu desăvârșire, însă la noi, este sistemul de irigații: la tot pasul se găsesc acești monștri care scuipă apă ori de câte ori este nevoie, scăzând astfel dependența față de forțele naturii.

Un alt aspect, de data acesta negativ și peste care nu poți trece așa ușor, sunt drumurile de proastă calitate, pline de valuri din cauza căldurii excesive (aici vorbim despre drumuri secundare și județene, șoseaua națională fiind impecabilă). După cum spunea gazda noastră, partea de est a țării este mult mai săracă, în consecință nu se investește atât de mult în infrastructura rutieră (trebuie să recunosc că drumurile noastre județene, cel puțin cele din Cluj, sunt mai bune decât ale lor). Acest lucru pot observa și cei care se duc la Hajduszoboszlo: părăsind șoseaua națională la Derecske, dacă nu ai GPS, trebuie să ai mare noroc să găsești din prima drumul spre localitatea balneară, pe aceste șosele strâmte, fără indicatoare și care, din cauza valurilor, dau senzația că ești deja în apă.

Și dacă tot vorbim de drumuri nu am putut să nu observ o diferență majoră: cu excepția porțiunii de drum european Berettyoujfalu – Artand (porțiunea de autostradă până la graniță va fi gata dacă va avea cu ce să fie legat – adică va avea continuare în România) nu prea am văzut pe drumuri camioane.

Iar acest lucru se explică prin existența autostrăzilor. În România camioanele sunt forțate să intre în centrul localităților (în Ungaria șoselele naționale și autostrăzile ocolesc localitățile). Iar pentru accidentele provocate, adeseori mortale, vina penală ar trebui să o poarte cei care au construit sute de kilometri de autostrăzi în declarații, și câteva zeci, care duc spre nicăieri, în realitate…




Sus