Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Compas / Pe cine irită entuziasmul dascălilor și al elevilor maghiari?

Pe cine irită entuziasmul dascălilor și al elevilor maghiari?

Inspectoratul Școlar Județean Cluj – unul dintre cele mai performante din România – a primit avertisment pentru discriminare de la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Faptul în sine este cu atât mai grav, cu cât atmosfera interetnică din Cluj – față de Mureș de exemplu –, sunt acceptabile, ba mai mult, chiar pragmatice.



Să fii atenționat sau amendat de  Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, autoritate de stat autonomă sub control parlamentar, este o rușine. Orice instituție sau organizație civilă cu spirit european încearcă să evite cu orice preț „antecedentele” de acest tip. La niciun proiect internațional, la nicio conferință internațională nu te poți prezenta liniștit cu acest „cazier”, fără riscul de a genera neîncredere în grupul respectiv.



Până acum Clujul a evitat aceste capcane. Chiar și primarul Emil Boc s-a retras din lupta juridică dusă în campania sa light-șovină împotriva aplicării legii de înscripționarea bilingvă a orașului la intrări și ieșiri. Nici el nu a așteptat eșecul răsunător, nu a riscat să fie catalogat ca „bun pentru amendă de la CNCD”.

Desigur, inspectoratul are explicațiile sale, în unele aspecte chiar plauzibile, referindu-se la numărul minim al elevilor cu care poți porni o clasă, respectiv la acel număr critic, la care ești obligat să ceri aprobarea ministerului de resort.

Numai că din documentele CNCD reiese clar, că la secțiile române puteai să pornești o clasă artistică cu 12 elevi, la maghiari însă cu 16 elevi – nu.

Ba mai mult, în societatea maghiară s-a format și un climat de neîncredere vizavi de bunăvoința inspectoratului, auzindu-l pe inspectorul general Valentin Cuibus (foto) – mai în glumă mai în serios – propunând, ca elevii maghiari să meargă la secțiile române ca să învețe artă.

Au stricat imaginea europeană a Clujului și elevii maghiari care au ieșit să protesteze, și profesorul-inițiator al acestui proiect deja cu tradiție, protestând solitar cu cartoanele agățate de gât împotriva celor întâmplate cu clasa sa.

Aceste imagini dezolante trezeau în maghiari acele sentimente pe care le credeau uitate: anxietatea, nesiguranța, pericolul conflictelor interetnice.

Clujul ajunge deci la nivelul orașului de pe Mureș, unde problemele legate de învățământul maghiar și-a găsit loc și în raportul Departamentului American de Stat, întărind astfel imaginea României în lume, ca o țară cu o singură strategie pentru minorități: asimilarea directă sau indirectă.

Detașându-ne însă de problema care a iscat acest conflict – cu mari șanse de a porni o psihoză –, trebuie să constatăm și alte lucruri, care sunt în legătura cu fenomenul în sine.

Maghiarii câștigă în șir procesele pentru drepturile lor și cu o colaborare parlamentară pragmatică vor reuși rapid să rezolve și inscripționările bilingve în toate localitățile unde maghiarii depășesc 10 la sută (sau numără mai mult de 5000 de suflete). Se va rezolva și folosirea însemnelor identitare, ale steagurilor ungurești și secuiești. Cu timpul toate ilegalitățile vor fi demascate, inclusiv autonomia promisă prin declarația de la 1 Decembrie... Deci maghiarii o să iasă învingători judiciari și morali așișderea.

Dar, hai să vedem ce rămâne pe câmpul de luptă după ce se vor rezolva toate aceste probleme. Ce învățământ, ce muguri ai societății lasă în urmă această lungă bătălie?

Vă povestesc ceva.

În lunile trecute am făcut un proiect comun cu patru instituții de învățământ din Cluj și Mureș – 2 ungurești, 2 românești – pentru a-i sprijini pe tinerii talentați în a redacta reviste școlare și de a se integra în societatea culturală. Acestor elevi sunt garantate burse din partea Corbilor Albi, 100 de euro pe lună.

În societatea maghiară vestea acestei posibilități a făcut furori, a generat o concurență acerbă. Datorită acestei concurențe au ajuns în redacția noastră trei foste eleve ale Liceul Bolyai din Tîrgu-Mureș respectiv viitoarea redacție a revistei școlare a nou înființatei instituții școlare maghiare din Gherla (Cluj). Acești tineri după câteva luni scriu deja articole mature, citesc și prezintă cărți, lectorează cărți pentru editare, moderează mese rotunde în limba maghiară și română așișderea.



Succesul răsunător al „părții maghiare” eclipsează total „partea română”, unde într-un an întreg nu s-a găsit un (1) elev care ar dori această bursă, un (1) profesor care să se intereseze de posibilitate!

Da, stimați cititori, e timpul să mărturisesc: sunt îngrozit de apatia învățământului românesc!

Și după toate astea pun întrebarea: oare nu acest entuziasm, seriozitate și virilitate a secțiilor/școlilor maghiare irită pe cei care încearcă să bage bețe în roate maghiarilor în a-și reface societatea?

Pe cine irită de fapt entuziasmul pedagogilor și elevilor maghiari?






Sus