Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Compas / 1848 – Adevărata revoluție este cea munteană; statele noi se crează prin revoluție

1848 – Adevărata revoluție este cea munteană; statele noi se crează prin revoluție

Citesc Istoria civilizației moderne române de Eugen Lovinescu și mi-am luat răgaz două zile după primul volum întitulat Forțele revolutionare, ca să mă pot concentra la următoarele două. Prezentarea, modul de gândire al autorului precum însăși listarea prin sinteză a factorilor care au avut rol în formarea gândirii moderne românești m-au surprins realmente, gândindu-mă fără doar și poate la faptul că dacă acest volum ar fi fost publicat nu în 1924 ci în zilele noastre ar fi actual și puțini ar observa că au trecut aproape 100 de ani.

Practic nu modul de gândirea al lui Lovinescu m-a surprins – “Ortodoxismul ca factor de cultură cosmopolită și ca dușman al artelor; orice progres al culturii române e un produs al contactului cu Apusul” – , ci atmosfera antioccidentală generalizată în preajma revoluției europene din 1848 respectiv începutul secolului 20 a celor două principate: Țara Românească și Moldova.

Fără a intra în amănunte redau câteva idei din călimara unor oameni de seamă a acestei peri-
oade – texte care ar putea fi printate  pe  lozincile    antiocci-
dentaliste și în ziua de azi, când discuțiile despre orientalizarea (prin ortodoxia tradiționistă extremă) ori occidentalizarea românilor (preluarea bruscă a unor norme de viață străine de habitusul românesc) este prezentă în retorica social-politică.

Ion Ghica spune în Convorbiri economice despre tinerii pașoptiști că sunt nerăbdători, aruncă în valorile trecutului cu noroi, au slogane străine habitusului autohton, vroind să forțeze instaurarea unei noi orânduiri, una care nu ar fi bună pentru români.

Eliade în Echilibrul dintre antiteze vorbește despre pericolul înecării românilor în orânduirile aduse din afară, legile străine fiind ucigătoare pentru români, care ar deveni ca peștii pe uscat în aceste condiții. “Dă românului legi române, legi biblice și creștine, lăsă-i datinele străbune dacă vrei să trăiască”.

Mai târziu, Iorga (O luptă literară – 1906) vorbește despre tinerii reîntorși din străinătate, care flutură steaguri tricolore franceze, adunând sub această cârpă străină oameni, strigând libertate,egalitate, fraternitate, cuvinte care – după Iorga – nu spun nimic românilor.

Această atitudine de tip antirevoluționar a principatelor extracarpatice Lovinescu o numește tradiționalism și sintetizează în felul următor: spiritul românesc este în mod fundamental reacționar și nu revoluționar.

Schimbările în direcția occidentalizării au rădăcinile în anul 1848, odată cu înfiriparea ideilor revoluționare adevărate din Muntenia (“Adevărata revoluție e revoluția munteană; principiul revoluționar afirmat de Ion Brătianu”).

Iată, anul 1848 – revoluțiile europene antitotalitare – este anul de naștere a “României europene” deoarece – așa cum subliniază Eugen Lovinescu – “statele noi s-au creat pe cale revoluționară”.

Observăm deci o contradicție veche, tradițională a românilor: spiritul românesc este în mod fundamental reacționar, însă statele noi se crează prin revoluție.

Iată deci o tematică de dezbatere sau temă de meditație pentru cei care vor să înțeleagă această greutate a românilor de a se occidentaliza – o problemă care ne însoțește viața social-politică contemporană, începând cu acceptarea difuzoarelor puse în fața bisericilor și de la permiterea ascultării la maximum pe autobuze a muzicii populare până la agrearea tacită a faptelor de corupție, fie ele caracterizate prin nerespectările unor legi, tratate, semnături sau aprobarea unei atitudini de gen “ce să facem”.

     

Știm cu toții cât de greu se va conștientiza în societatea românească nota grea a lui Eugen Lovinescu, conform căreia “Orice progres al culturii române e un produs al contactului cu Apusul”. Și va fi tot așa de greu de înțeles celor care nu simt realul ritm al dezvoltării societății moderne “pro-occidentale” a societății românești, să aibă răbdare până “instituțiile să-și termine evoluția de la formă la baze”.

E timpul deci să se discute deschis și pe înțelesul tuturor despre pașoptiști cum sunt Cezar Bolliac și Eftimie Murgu – personalități care altminteri sunt caracterizați de Lovinescu ca și lideri păcăliți de “iredentismul maghiar”; personalități care s-au așezat de partea revoluționarilor maghiari, dând o frumoasă aură interetnică al anului revoluționar european 1848.


















Sus