Sâmbătă, 19 August 2017
Sâmbătă, 19 August 2017


Compas



Timp de 100 de ani istoria Transilvaniei a fost un subiect TABU pentru București, pentru că doar ținuți în ignoranță și bombardați cu propagandă naționalistă, românilor ardeleni le-a putut fi scoasă din minte și din suflet apartenența la o regiune multiculturală, cândva una dintre cele mai bogate și mai apreciate ale Europei. Practic, în ultima sută de ani, România nu a făcut decât să mute Transilvania din Europa în Fanar. Și pentru asta are pretenția să-i mulțumim.



Întrebat despre locul unde vor fi aceste sate, Veres a spus: ”Avem deja trei locații în Transilvania, unul este lângă Sovata. De exemplu în satul de lângă Sovata se poate înscrie oricine dorește o viață simplă. În august pornim de pe un teren virgin, începem totul de la zero. În satele existente derulăm programul de autosustenabilitate a familiei și a comunității. Finanțarea se face o parte din fonduri personale, restul fiind finanțare UE și donații”.



Conform unor surse, din anul 2019 vor începe să fie valabile și celelalte drepturi de care se bucură mămicile din Ungaria, care primesc un ajutor material consistent de partea statului ungar. Iată, maghiarii din Transilvania – lăsați de izbeliște de București – se apropie tot mai mult de administrația maghiară, care ia în serios rolul său de protector al cetățenilor săi.



Pentru maghiarii din Transilvania, cultivarea limbii materne este o necesitate simbolică. Ei știu că supraviețuirea lor individuală e adesea condiționată de limba română, dar vor să-și păstreze privilegiul de a comunica în limba lor atunci când trebuie cu funcționarii din administrație sau în justiție.



În ultimii șase-șapte ani, investițiile au crescut de mai mult de zece ori, ca valoare: avem o rețea de instituții sociale; recent, guvernul de la Budapesta a aprobat un proiect pentru construirea a 28 de grădinițe în Transilvania; avem centre sportive finanțate de Budapesta și chiar ajutoare sociale acordate de guvernul ungar maghiarilor din România. Există deci o bază care arată cât de funcțională este strategia Ungariei de a-i unifica pe toți maghiarii din zonă, fără schimbarea granițelor.



Deci diferențe uriașe între managementul turistic din Ungaria și România. Până ce în Ungaria fiecare stâncă, izvor sau fenomen carstic este conceput ca o posibilă atracție turistică aducătoare de profit, în România turismul este conceput ca ceva neimportant, un fel de rămășiță al fostei economii socialiste ”neproducătoare de profit” – o parte din fostele servicii socialiste.Desigur se poate pune întrebarea și altfel: cum ar ajunge rezervațiile naturale din România, dacă șederea miilor de turiști neobișnuiți cu natura ar fi încurajată așa, cum se face în Ungaria? Sunt oare pregătiți turiștii din România să respecte legile scrise sau nescrise ale naturii?



La Maieru și Anieș nu prea locuiesc maghiari, totuși imaginea lor este familiară, am putea spune că seamănă cu cele ale așezărilor locuite de maghiari. Cheia istoriei îl reprezintă episcopul romano-catolic, contele Zichy Domokos, din Ungaria, care s-a stabilit pe aceste meleaguri. Cei de la Maieru și Anieș îl pomenesc sub numele de Ziky sau contele Domokos, dar cel mai des îi spun „groful nostru".




Sus