Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Civitas



Atât vecina mea de vis-a-vis cât și cea de la 7 știu bine că-s româncă, însă m-au ajutat fără să stea pe gânduri. Așa, degeaba, fără să aștepte ceva la schimb, fără să urmărească ceva. Ci doar pentru că eram vecina care avea nevoie de ajutor. Nu românca. Vecina. Și pentru asta le mulțumesc. Mucenicii mei au avut suflet secuiesc anul ăsta și au fost tare buni. Poate se ia curentul și data viitoare...



Conform proiectului nostru, o parte din echipamentul câștigat în cadrul World Bank in Romania donates used computer equipment rămâne la subredacția Corbii Albi din Sfântu Gheorghe, iar restul va ajunge – în cadrul unui concurs de creație jurnalistică, al cărui start se dă din acest moment – la o organizație civică tânără (română, maghiară sau româno-maghiară) din România, care militează pentru aceleași idealuri ca și Corbii Albi: înlesnirea comunicării interetnice, crearea legăturilor româno-maghiare de orice fel: culturale, civice, sportive.



Am depănat amintirile anilor de școală cu o persoană deosebită, care a cunoscut atât lipsurile sistemului de învățământ românesc al anilor ’80-’90, cât și cele din Ungaria. Femeia firavă, de treizeci și șapte de ani, îmi răspunde cu zâmbetul pe buze, purtată de valurile adolescenței, când o întreb despre cum a trecut peste eșecurile din școlile frecventate, când a aflat despre existența tulburărilor de învățare, iar ca adult întâmpină greutăți din cauza dislexiei neidentificate la timp sau nu.



Cum ne zbatem așa să rezolvăm treburile, Mirela furiată cu o voce dură, poruncitoare începe în felul următor: – Ce bălbăliți acolo pe limba voastră? Nu înțeleg nimic! Vorbiți românește, că mîncați pîine românească! S-a înghețat aerul în jurul nostru pentru cîteva clipe. Ne uitam una la cealaltă cu neînțelegere și dintr-o dată ne-apucat un rîs de nu mai puteam. S-au adunat toți din jur de pofta rîsului: „Ce draci v-apucat iară, de nu sînteți în stare să vă potoliți nici la masă?” Ei, bineînțeles, i-am mai servit masa și altă dată, ca la colega noastră de soartă. Am mai scos-o cu noi la plimbare de câte ori se putea sau voia... pe ea care era româncă... noi maghiarii, care luptăm mereu cot la cot cu semenii noștrii, români pentru drepturile persoanelor cu dizabilități din România.



Apoi i-a uimit pe cardinali decretând că cei divorțați trebuie ajutați să se poată împărtăși din nou, să-și poată astfel arăta și trăi unitatea deplină cu Biserica. (Biserica Catolică nu acceptă divorțul, un catolic căsătorit la biserică se poate căsători din nou doar după moartea soțului sau soției, cei divorțați pot apela la un tribunal bisericesc care, în urma investigațiilor minuțioase, constată nulitatea primei căsătorii.)



Annemarie Jikeli este atrasă atât de tradițiile germane, cât și de susținerea proiectelor sociale. În căsuțele din lemn iluminate de sărbătoare, produsele artizanale – confecționate de persoane fizice, de organizațiile femeilor din localitate, de organizația evanghelică a femeilor din Târnăveni, de bolnavii cu afecțiuni psihice internați la spitalul din Târnăveni etc., dar și produsele bio: gemuri și siropuri fără chimicale – sunt amenajate cu mult gust, fiind expuse numai produse meșteșugărești, efectuate manual. La originalitatea produselor a vegheat stăpâna proprietății, care susține că principiul târgului s-a bazat mai mult pe calitate și nu pe cantitate.



– Oprirea nu poate fi interpretată ca o greșeală. Dacă de la distanță se poate constata că trecerea e liberă, nu se oprește. Însă dacă șoferul simte nevoia să se oprească pentru a se convinge de intenția celorlalți participanți în trafic, se poate opri liniștit. Indicatorul „Cedează trecerea” nu înseamnă oprire interzisă, acest fapt ar trebui să fie clar pentru toți conducătorii auto. Nu se amplasează indicatorul „Oprire” în sensurile giratorii tocmai să nu fie obligați participanții în trafic să se oprească, deoarece fluidizarea circulației n-ar mai fi posibilă – a explicat șeful poliției rutiere, Lucian Archiudean.




Sus