Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Civitas



Dorim însă o lege a anti-românismului și să-i băgăm la închisoare pe toți cei ce ne critică.Doar locuri avem acum i-am eliberat pe toți criminalii, violatorii și pungașii. Trăiau în niște condiții inumane săracii.



Așadar, nu este ușor să îmbraci haina unui lider mondial, pentru că prea puțin se poate vedea ce e în spatele cortinei. Nu se văd eforturile fizice, psihice, financiare, orele de antrenament, atacurile vehemente ale publicului.



Trebuie sӑ vinӑ cineva din exterior care sӑ dea ordin: „acum, iubiți-vӑ!” , sau „acum, urâți-vӑ!” ? Noi, „efemeride” ce suntem, nu putem înțelege cӑ politica de la nivelul (aproape) cel mai de sus poate influența, dar tot noi, îngrijorați sau dornici de ieșirea din politicӑ sau din viața publicӑ a lui Dragnea putem avea cuvântul hotӑrâtor?



Dacă nu găsim răspunsuri la aceste întrebări, vom bate pasul pe loc, amintindu-ne de luptele comune împotriva inamicilor comuni, când ne simțeam uniți și deschiși pentru un viitor decent. Uitându-ne la alianțele și cârdășiile vechi și noi din viața politică din România, ne vom aduce aminte mereu de Sigismond Borlea, un deputat român în Dieta Maghiară, care i-a mărturisit lui Slavici, că ”pentru a obține drepturi pentru români, se poate alia și cu dracul”.



Să sperăm că aceste conace și castele retrocedate – cu festivalurile organizate în parcurile lor – vor reajunge în aria de interes a presei românești, care sa ajute prin articole și promovarea evenimentelor sute de familii românești cu copii mici, care ar putea petrece zile întregi în compania taberelor medievale, minicursurilor de lucru manual sau jocurilor interactive educative.



M-aș fi așteptat, din acestă perspectivă, să văd în manualele noastre, alături de personalitățile românești, și pe cele ale secuilor, sașilor, etc, atât din lumea literară, cât și din cea științifică. Totodată, istoria particulară a Ardealului trebuie luată ca atare, ca un capitol distinct, văzută nu doar din perspectivă românească.



Altminteri ideea comentatorului ar fi putut să se nască din cazul Pannonia din Satu Mare, o clădire emblematică a fostului oraș locuit aproape exclusiv de maghiari și șvabi. Fostul hotel Pannonia (transformat în Dacia) a ajuns – ca și alte multe clădiri ungurești – fără proprietar, degradându-se în fața sătmărenilor, dând centrului orașului o atmosferă semibombardată.




Sus