Duminică, 25 Februarie 2018
Duminică, 25 Februarie 2018


Civitas



”Suntem o frăție a bărboșilor cu spirit de inițiativă, vrem să schimbăm mentalități prin implicarea noastră activă în societatea civilă și să luptăm împotriva stereotipurilor de orice fel”. Așa se prezintă pe rețelele de socializare tinerii care au înființat Beard Brothers, un ONG total diferit de ceea ce ne-a obișnuit o astfel de organizație. După mai multe proiecte de succes, tinerii voluntari au finalizat acum proiectul Beard Mobil. ”Încercăm să-i ajutăm pe toți cei care au nevoie de noi, să le oferim transport gratuit persoanelor cu dizabilități. Îi ducem unde au nevoie să ajungă: la biserică, la medic, la tartament, oriunde,” ne explică unul dintre membrii fondatori, Cornel Hoza.



În fiecare an, la începutul lunii februarie, în majoritatea liceelor din Ungaria are loc balul celor care vor absolvi liceul, cunoscut cel mai adesea ca Balul panglicii (Szalagavató bál). Este un eveniment care se organizează pentru clasele care urmează să dea bacalaureatul peste câteva luni, dar pentru care se pregătește și la care participă și clasele mai mici, precum și corpul didactic și familiile elevilor. Se numește astfel deoarece fiecare absolvent primește câte o panglică pe care i-o pun în piept colegii de clasa a XI-a. Acest bal de absolvire este o tradiție veche în societatea maghiară, apare în însemnări încă din anii 1830.

– Fiind profesor, am sufletul mereu tânăr. Îmi place enorm că pot vedea lumea prin ochii copiilor, că pot face lumea lor mai bună. Mă pot bucura alături de ei, îi pot încuraja, ajuta, îi pot învăța să iubească. Această meserie nu mă lasă să mă plafonez, am șansa să mă redescopăr. Sunt răspunzătoare în fața lor, a părinților și a societății, de felul în care le influențez viața – îșii împărtășește opinia doamna învățătoare.



De vinerea trecută deplângem pierderea lebedelor negre cauzată de virusul gripei aviare. Ele nu s-au deplasat de pe teritoriul lor bine definit, au primit însă vizitatori nepoftiți, purtători ai virusului care, se pare, nu are încă leacul vindecării. Atunci nimeni nu s-a gândit la urmările tragice: la pierderea întregului efectiv.



Am predat într-un sat mic, unde copiii au făcut naveta în fiecare zi. Pot să zic că am numai experiențe pozitive din acei 7 ani în care am predat în Mătrici. Atât din partea copiilor, cât și din partea părinților am primit onoare și respect. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și tuturor care m-au ajutat în perioada respectivă. Am lucrat mult împreună, chiar cu rezultate foarte bune. Totodată, am avut și dificultăți, de exemplu lipsa conexiunii de internet în școli sau deficiența bibliotecilor” – și-a amintit dânsa.



Mă revolta faptul că sistemul educațional transformă oamenii în roboți care sunt buni doar la memorat și cam atât. De asemenea, când vedeam că majoritatea oamenilor sunt nefericiți și abia reușesc să strângă bani ca să supraviețuiasca de la o lună la alta, eram mai motivat ca niciodată. Pe lângă asta, prima dată am aplicat în viața mea toate acele învățături pe care le-am asimilat din cărțile de calitate pe care le citeam. Când am văzut că la mine funcționează principiile învățate de la mentorii mei, eram convins că va funcționa la oricine. Fiind un om căruia îi place să își ajute semenii, m-am pus pe treabă.



Optimistul din mine îmi spune, că niciun părinte nu și-ar abandona copilul dacă i s-ar oferi aceleași sume ca și asistenților maternali… dacă nu ar exista această dublă măsură, dublu calcul în aprecierea rolului și obligațiilor părinților față de copii lor.




Sus