Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Civitas



– Asociația, care mi-a schimbat viața, desfășoară din 2008 o campanie de advocacy pentru drepturile persoanelor afectate de infertilitate, în domeniul reproducerii umane asistate medical și în cel al adopției – spune Gibes Corina. – M-ați întrebat, dacă avem feed back, și dacă știm de familii care datorită asociației au reușit să ajungă în acest stadiu superior la habitusului familial, care este mama, tata și copilul. Da, am văzut, știu de multe succese care au rădăcinile în promovările duse de asociație, al cărei voluntară am ajuns și eu cu timpul. Eu personal sunt cel mai bun exemplu. Fiul meu, chiar în acest moment a luat-o la fugă de aici, o să-l cunoașteți, când se întoarce. Da, el e miracolul nostru...



O bucurie aparte: planșa cu plantele medicinale în limba maghiară. Nadálytő, vérehullató fecskefû, ezerjófû... Vrând nevrând gust cuvintele și mă întreb, de unde vin aceste denumiri gustoase la auz? Din ce îndepărtări și stepe? Cine a avut ideea de a denumi rostopasca ca și vérehullató fecskefû, adică tradus mot a mot: "iarba rândunicii care își pierde sângele„?



Nu există date statistice legate de numărul tinerilor maghiari care vorbesc defectuos limba română, însă apariția noilor cazuri din județul Cluj și Bihor, dă impresia că fenomenul ia încetul cu încetul amploare. Contactați de redacția noastră, părinții acestor elevi, respectiv prietenii acestora, ne-au spus următoarele.



Măcar pentru Școala Ardeleană care a susținut latinitatea și grafia latină și steagul Transilvaniei ar merita să fie cinstit și de ei. Dar complexul de inferioritate pe care locuitorii unei țări fără istorie, fără cultură și fără valori spirituale, îl au față de ardeleni nu se poate estompa în nici măcar un secol de conviețuire. Din punctul lor de vedere, noi am fost eliberați de sub unguri. Dar este evident că politic Transilvania a fost o provincie cucerită, iar spiritual a fost „oul” din care s-au născut cultura și limba română. Oul românismului clocit în cuibarul ungurilor și al austriecilor.



Și vă mai zic o treabă, poate s-aude și-n fund la aia care se tot scarpină de steag când îi mănâncă de la atâta rahat mâncat: dacă în România s-ar trăi bine, dacă educația și cultura ar trece înaintea manelizării, dacă oamenii n-ar mai trăi cu gândul în farfuria ăluia​ de-alaturi și la capra leșinată a vecinului, dacă invidia și răutatea născute din frustrarea dată de traiul prost și din lipsa de respect a statului față de om ar fi înlocuite cu muncă cinstită și obiective clare, nu s-ar mai împiedica nimeni de pânza ce flutură pe Primărie sau pe Prefectură.



– Da, mulți se opresc pe la noi, frecând frunzele roiniței, mirându-se de mirosul său plăcut de lămâie. În maghiară se spune citromfû, adică „iarbă de lămâie”. Am notat pe toate ghivecele și denumirile ungurești, că astfel informația ajunge mai rapid la vizitatorii mei. – Văd...Ce denumiri interesante. De exemplu la oregano apare szurokfû, adică „iarbă de smoală”...



În aceste zile Rimetea/Torockó a devenit oficial parte din Valorile Universale Maghiare, deschizând astfel sacul adânc al posibilităților dezvoltării pragmatice.




Sus