Duminică, 25 Februarie 2018
Duminică, 25 Februarie 2018


Civitas



Sătulă de tot și toate, veți găsi totuși într-o zi curajul de a da o declarație la un ziar care va face un reportaj despre cum ați ajuns sclavă într-o țară europeană din secolul XXI. „Când am venit aici, m-am gândit că mă așteaptă un job greu, dar decent dintr-o altă țară europeană, dar am ajuns o sclavă. În Moldova, de unde sunt eu, nimeni nu are de lucru. Oamenii câștigă în medie 200 de euro. Aici poți câștiga mai mult chiar dacă trebuie să înduri atâtea”, veți spune, iar lumea se va întreba cum e posibil ca cineva să accepte așa o umilire.



Fac cunoscut că nu voi respecta nici viitoarea programă care îmi cere să selectez numai texte ale autorilor români clasici menționați mai sus. Voi continua să propun elevilor mei numai lecturi care să-i atragă spre literatură, să sădesc în ei o sămânță de bucurie a lecturii.



Lumea încă nu e obișnuită să i se ofere ceva gratis, din suflet, doar pentru a smulge un zâmbet ori poate satisfacția personală de a face „ceva bun” pentru a schimba în bine ziua cuiva! În troleul 25, unul din băieți a fost abordat de o doamnă mai în vârstă care auzise despre ei și vroia să știe ce scop au ei în viața de și-au făcut tocmai o asociație. Răspunsul nu a întârziat să vină: „Vrem să facem lumea mai bună!”



În ultima perioadă, am observat că apar tot mai multe articole legate de drepturile lingvistice ale minorităților, fie legate de tăblițele multilingve, fie legate de discriminările lingvistice. Citind acestea, am devenit foarte confuză: într-una am văzut o referință, de pildă, la art. 39 din Constituția României; într-alta, o referință la un alt articol, dintr-un alt document. Mi-am dat seama că ar putea fi multe persoane ca mine, care nu prea înțeleg ce se întâmplă în domeniul protecției drepturilor lingvistice. Astfel a venit ideea să lansăm un proiect, în cadrul căruia vom analiza documentele valide din România, referitoare la acest domeniu.



„Voi,voi nu sunteți români? Voi nu vorbiți românește! În ce limbă vorbiți? – Păi vorbim ungurește… El mirat ne întreabă: sunteți din Ungaria, ce căutați aici?"



Mulți au păreri fără să citească, și se pronunță fără să înțeleagă. E bine să avem opinii, dar documentate, nu auzite pe la colțuri, sau repetând papagalicește ce spun alții. Asta ar merge dacă am avea o singură televiziune sau o Scânteie, ca înainte de 1989, sau dacă am avea doar presa de propagandă de stânga sau de dreapta, ca în anii 90.



Educatoarele uită uneori că datoria lor de bază nu este de a supraveghea copilul (asta poate s-o facă și o îngrijitoare), cât mai ales de a-l pregăti pentru școală, ceea ce presupune activitate instructiv-educativă verbalizată. Destul de rar educatoarele lucrează frontal, cu toată grupa, folosind verbe de acțiune la prezent, adverbe de actualizare, vocative atractive și pertinent accentuate, de tipul „dragi copii, acum facem cu toții asta și asta”.




Sus