Duminică, 21 Octombrie 2018
Duminică, 21 Octombrie 2018


Civitas



„O spun ca adept al vorbei directe: ceea ce solicităm nu vine de la diavol, ci este ceva ce funcționează normal de zeci de ani în mai multe țări europene” – a subliniat președintele CJ Covasna, menționând acele țări europene care au mai multe limbi oficiale: Belgia, Finlanda, Italia, Slovenia, Serbia, Republica Moldova etc. Multilingvismul nu este doar o problemă de naționalitate, ci este și o problemă tehnică, profesională dar și constituțională și legislativă – a accentuat Tamás Sándor, atrăgând atenția și asupra lipsei aplicării cu bună credință a recomandărilor internaționale în România.



Totuși cea mai populară fotografie este una alb-negru, realizată de însuși vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Vákár István. Este (aproape) alb-negru, deoarece s-a făcut la sfârșitul serbării, când s-a adunat ultima urmă umană din parc. Titlul fotografiei ar putea fi: iarba a rămas verde după unguri.



Să sperăm că ”ideea diacritică” a celor de la uh.ro. va da de gândit nu numai maghiarilor obișnuiți tot mai mult cu comunicarea rapidă fără diacritice, ci și jurnaliștilor români, care își pierd credibilitatea folosind incorect numele ungurești, dând naștere la niște cuvinte generatoare de hohote.



Tata e polițist la Poliția națională, el a învățat la secția română. Mama mea e ingineră, a urmat liceul la secția maghiară iar facultatea a urmat-o la secția română.(...) Eu învăț la secția maghiară. Am media generală 10.



Nu cred ca trebuie sa fiu feministă. Într-o lume normală, nu ar fi necesar să lupți să primești ceva că ești femeie. Organele sexuale nu te fac mai bun, mai bátor si în nici un caz mai deștept. Dar cred, asa naiv, ca feminismul, ăla adevărat, la baza lui, nu era despre "nu mă rad pe picioare, dacă arăt ca Yeti sunt mai valoroasă". O femeie stie sa facă spargatul între familie, job si viața socială cu abilități nebănuite si fără să scrie pe fb "lucrez ca manager by my family".



Această răbufnire a societății românești întârzie și probabil va întârzia mult și bine, deoarece în România nimeni nu mai are încredere în nimeni, nimeni nu mai crede în nimic. Ideea democrației, occidentalizarea, liberalismul, mișcările de stradă sunt discreditate, incultura și subinformarea ia dimensiuni mai mult ca îngrijorătoare.



Pare cӑ nu mai știm sӑ gândim cu capetele noastre, iar la momentele importante pentru țarӑ pӑrem cӑ ne-am trezit peste noapte în niște situații limitӑ, din care ieșim (c-așa-i românul, descurcӑreț) fӑcând improvizații, sau aplicând principiul ʺmerge și așaʺ. Douӑ situații pe care le-am încadrat în principiul dupӑ care funcționeazӑ românul, conducӑtor sau condus, vreau sӑ vӑ relatez în continuare.




Sus