Miercuri, 19 Iunie 2019
Miercuri, 19 Iunie 2019


Civitas



Cum ne zbatem așa să rezolvăm treburile, Mirela furiată cu o voce dură, poruncitoare începe în felul următor: – Ce bălbăliți acolo pe limba voastră? Nu înțeleg nimic! Vorbiți românește, că mîncați pîine românească! S-a înghețat aerul în jurul nostru pentru cîteva clipe. Ne uitam una la cealaltă cu neînțelegere și dintr-o dată ne-apucat un rîs de nu mai puteam. S-au adunat toți din jur de pofta rîsului: „Ce draci v-apucat iară, de nu sînteți în stare să vă potoliți nici la masă?” Ei, bineînțeles, i-am mai servit masa și altă dată, ca la colega noastră de soartă. Am mai scos-o cu noi la plimbare de câte ori se putea sau voia... pe ea care era româncă... noi maghiarii, care luptăm mereu cot la cot cu semenii noștrii, români pentru drepturile persoanelor cu dizabilități din România.



Apoi i-a uimit pe cardinali decretând că cei divorțați trebuie ajutați să se poată împărtăși din nou, să-și poată astfel arăta și trăi unitatea deplină cu Biserica. (Biserica Catolică nu acceptă divorțul, un catolic căsătorit la biserică se poate căsători din nou doar după moartea soțului sau soției, cei divorțați pot apela la un tribunal bisericesc care, în urma investigațiilor minuțioase, constată nulitatea primei căsătorii.)



Annemarie Jikeli este atrasă atât de tradițiile germane, cât și de susținerea proiectelor sociale. În căsuțele din lemn iluminate de sărbătoare, produsele artizanale – confecționate de persoane fizice, de organizațiile femeilor din localitate, de organizația evanghelică a femeilor din Târnăveni, de bolnavii cu afecțiuni psihice internați la spitalul din Târnăveni etc., dar și produsele bio: gemuri și siropuri fără chimicale – sunt amenajate cu mult gust, fiind expuse numai produse meșteșugărești, efectuate manual. La originalitatea produselor a vegheat stăpâna proprietății, care susține că principiul târgului s-a bazat mai mult pe calitate și nu pe cantitate.



– Oprirea nu poate fi interpretată ca o greșeală. Dacă de la distanță se poate constata că trecerea e liberă, nu se oprește. Însă dacă șoferul simte nevoia să se oprească pentru a se convinge de intenția celorlalți participanți în trafic, se poate opri liniștit. Indicatorul „Cedează trecerea” nu înseamnă oprire interzisă, acest fapt ar trebui să fie clar pentru toți conducătorii auto. Nu se amplasează indicatorul „Oprire” în sensurile giratorii tocmai să nu fie obligați participanții în trafic să se oprească, deoarece fluidizarea circulației n-ar mai fi posibilă – a explicat șeful poliției rutiere, Lucian Archiudean.



Primul sentiment care te apasă este ideea, că tot ce vezi, este privat de libertate. Elefantul obișnuit cu savanele își făcea tururile în țarcul de iarnă acompaniat de puiul lui. Un pui care nu are noțiunea libertății se ținea de coada mamei și își urmărea cu încredere mama. Un spectacol aparte – animale în țarc și oameni în afara țarcului, toți îmbibați de o neliniște aparte.



Vă mărturisesc, că mai trag cu urechea, și „răspund” și atunci, când nu eu sunt cea întrebată. Dau sfaturi, îmi dau cu părerea. Așa trece timpul molcom până la clopote. Și clopotul e ca și schimbul: când încurajarea Eriului slăbește – micile valuri fiind deja departe de satul nostru -, sosește clopotul... Știu că „textul” clopotului este de încurajare, dar nu pot să nu mă gândesc la sfârșitul lucrurilor. Toamna, iarna – viața. Și desigur oceanul – oh ce departe e Oceanul de la Andrid (Érendréd)...



Ai curajul și privește în ochi mai mult de 2 secunde oamenii de acolo. Vei înțelege ce vorbesc! Cum se vede viața de la cel mai de jos nivel, dincolo de drapele și denumiri de străzi, scandaluri și partide politice, oamenii străzii știu. Cât de important e să fi om, și nu român sau maghiar? Pe o scară a omeniei de la ce nivel în sus ar trebui să ne punem problema identității? (Sau dacă ar trebui să ne-o punem). Sunt multe întrebări, ce mă freacă insistent la cap să le găsesc un răspuns.




Sus