Duminică, 21 Octombrie 2018
Duminică, 21 Octombrie 2018


Civitas



În al doilea rând, ne propunem să dedicăm evenimentul multiculturalismului, prin participarea persoanelor de alte naționalități sau comunități din țara noastră. În același timp, Green Sensation 2016 își propune să îi determine pe tineri să descopere frumoasele zone ale României sprijinind astfel dezvoltarea turismului national. În acest sens, pregătim un târg de turism cu tema ”Cunoaște-ți țara!” prin care diferitele destinații și atracții turistice vor fi aduse mai aproape de public.



… Astfel au ajuns mai multi artiști profesioniști într-un grup de semi-amatori. Printre ei se numără români și maghiari, elevi, studenți ai diferitelor facultăți, tineri actori, dansatori, cântăreți, dirijor, muzicieni, manageri, traducători, daramturgi, fotografi, artiști plastici, etc, atât amatori cât și profesioniști recunoscuți ai paletei muzicale și teatrale din România. Partea administrativă fiind în mare parte obligația mea, în prima fază a pregătirii mi-a fost de mare ajutor managera Vékony Biborka, iar în ultima treime a pregătirii, Tamás Csilla.



La sfârșitul mesei rotunde s-au prezentat noii colaboratori al portalului – Barabás Zsófia și Nagy József –, coordonați de Laczkó-Albert Elemér, care vor scrie reportaje scurte despre oameni, fapte, evenimente din comuna Remetea și localitățile învecinate.



Conform proiectului nostru, o parte din echipamentul câștigat în cadrul World Bank in Romania donates used computer equipment rămâne la subredacția Corbii Albi din Sfântu Gheorghe, iar restul va ajunge – în cadrul unui concurs de creație jurnalistică, al cărui start se dă din acest moment – la o organizație civică tânără (română, maghiară sau româno-maghiară) din România, care militează pentru aceleași idealuri ca și Corbii Albi: înlesnirea comunicării interetnice, crearea legăturilor româno-maghiare de orice fel: culturale, civice, sportive.



Am depănat amintirile anilor de școală cu o persoană deosebită, care a cunoscut atât lipsurile sistemului de învățământ românesc al anilor ’80-’90, cât și cele din Ungaria. Femeia firavă, de treizeci și șapte de ani, îmi răspunde cu zâmbetul pe buze, purtată de valurile adolescenței, când o întreb despre cum a trecut peste eșecurile din școlile frecventate, când a aflat despre existența tulburărilor de învățare, iar ca adult întâmpină greutăți din cauza dislexiei neidentificate la timp sau nu.



Cum ne zbatem așa să rezolvăm treburile, Mirela furiată cu o voce dură, poruncitoare începe în felul următor: – Ce bălbăliți acolo pe limba voastră? Nu înțeleg nimic! Vorbiți românește, că mîncați pîine românească! S-a înghețat aerul în jurul nostru pentru cîteva clipe. Ne uitam una la cealaltă cu neînțelegere și dintr-o dată ne-apucat un rîs de nu mai puteam. S-au adunat toți din jur de pofta rîsului: „Ce draci v-apucat iară, de nu sînteți în stare să vă potoliți nici la masă?” Ei, bineînțeles, i-am mai servit masa și altă dată, ca la colega noastră de soartă. Am mai scos-o cu noi la plimbare de câte ori se putea sau voia... pe ea care era româncă... noi maghiarii, care luptăm mereu cot la cot cu semenii noștrii, români pentru drepturile persoanelor cu dizabilități din România.



Apoi i-a uimit pe cardinali decretând că cei divorțați trebuie ajutați să se poată împărtăși din nou, să-și poată astfel arăta și trăi unitatea deplină cu Biserica. (Biserica Catolică nu acceptă divorțul, un catolic căsătorit la biserică se poate căsători din nou doar după moartea soțului sau soției, cei divorțați pot apela la un tribunal bisericesc care, în urma investigațiilor minuțioase, constată nulitatea primei căsătorii.)




Sus