Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Civitas



Am fost și eu așa, nu de mult. Umblam de seară pănâ-n zori. Cutreieram tot locul ce n-i s-a trecut prin gând în jurul Brașovului/Brassó. Nu mă împiedica nici starea mea fizică cu care mă zbăteam de mic copil. Nimic nu mai contează când îți vine timpul, doar voința în urma viselor te poartă, sus în cer și la pământ.



Oamenii gospodari se trezesc din zori. Dimineața se aud zgomotele specifice ale animalelor, ale păsărilor – aceste sunete calde se amestecă într-un mod liniștitor cu salutul oamenilor, întrebându-se în maghiară și română: „Ce mai faci? Ce face familia? Jó reggelt szomszéd!” Da. Asta e casa mea. Andrid/Érendréd... Oameni simpli, case modeste, dar curate și curțile pline cu pomi și copaci, înconjurate cu flori – mireasma lor ne umple cu o energie și bună dispoziție, de a începe o nouă zi.



Bándy Csilla poeta, scriitoarea și regizoarea de piese de teatru, mamă a doi copii, trăiește în Șărmășag – Sălaj. Există mii de femei active și atente cu cei din jur, dar Csilla este diferită pentru că trăiește într-un scaun cu rotile, fapt care nu o impiedică să educe copiii, să organizeze spectacole, chiar să scrie piese de teatru la solicitarea copiilor. Tema piesei poate să fie orice, important este ca hazul și umorul să fie ingrediente principale – spune dânsa zâmbind. De unde atâta putere interioară și energie pozitivă? – mă întreb stând la taclale în casa ei.



Oare câți copii am putea ajuta așa virtual, cu un like, ca ei să nu facă ultimii pași a „marșului refugiaților” pe jos, cu tălpile rănite încă din Siria. Rănite poate exact pe acel drum vestit din Damasc, despre care au auzit majoritatea creștinilor și bisericoșilor din lume când se face referire la credință.



Așadar orașul trăiește, pulsează, „răsuflă”, ceea ce în mare parte se datorează celor care îl cârmuiesc. Atenția edililor este mereu direcționată spre interesele orașului, a turiștilor. Aleșii locali tot timpul sunt preocupați de ce ar putea să facă mai bine, mai altfel spre binele localității și pentru a atrage și mai mulți turiști. Când vine vorba de viitorul orașului, ei își sprijină reciproc proiectele, lucrează toți la o mână pentru oraș – indiferent de coloratura politică –, și nu sunt preocupați doar să-și bage bețe în roate unul celuilalt, cum se întâmplă în multe locuri din România. Bineînțeles, mici șicanii există între ei, dar criticile sunt constructive, iar dialogurile sunt clădite pe argumente și au în vedere interesele orașului și nu cele personale.



Ca să vă faceți o idee despre foștii și actualii clienți ai manufacturii, iată câteva nume celebre: Papa Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea, regina Victoria, regina Elisabeta, Frantz Iosif I., contele Apponyi Albert, prințul Esterházy Antal, țarul Nicolae al II-lea, prințesa Diana, Elisabeta a II-a, împăratul Akihito, prințul Carol de Wales, prințul William, dr. Habsburg Ottó, Tony Curtis, Arnold Schwarzenegger, Lewis Hamilton s.a.m.d. Un lucru este cert: la finalul vizitei în manufactură toți vizitatorii conștientizează de ce este atât de faimos și scump porțelanul de Herend.



Scopul nostru primordial și de perspectivă este integrarea copiilor cu handicap în societate pentru a deveni membrii egali ai societății, respectiv să primească suportul necesar pentru dezvoltarea abilităților în apropierea domiciliului și pentru a-și exercita drepturile. Ritmul lor de viață trebuie să fie asemănător cu al celor din jur și trebuie să participe activ la toate aspectele vieții.




Sus