Sâmbătă, 25 Mai 2019
Sâmbătă, 25 Mai 2019


Civitas / Bocetul lebedei negre la Târgu-Mureș/Marosvásárhely

Bocetul lebedei negre la Târgu-Mureș/Marosvásárhely

Ne leagă amintiri de neuitat de lebedele negre care trăiau la doar 4 km de Târgu-Mureș, pe lacul artificial al restaurantului Peștisorul de Aur. Acel loc ne-a atras atât prin peisajul natural, panorama excepțională a dealurilor din jurul comunei

Sâncraiu de Mureș (Marosszentkirály), cât și prin animalele exotice, în acel mic Zoo, la o întindere de mână, și nu în ultimul rând prin bucătăria excepțională și personalul amabil.



Lebedele negre de pe lac au fost poate cele mai atractive păsări acvatice atât pentru copii cât și pentru adulți. Știau că oamenii îi tratează ca pe niște rarități ai meleagurilor noastre, iar ei s-au comportat ca atare.

Mândri și frumoși, așteptând și sărind după bucățile de pâine, pe care chiar și oamenii maturi – trecuți de vârsta a doua – aruncau cu mult drag în lac cu zâmbetul și satisfacția unui copil. Nu voi uita niciodată acele clipe minunate, când natura și noi ne-am contopit într-un ritm al inimilor fericite. De vinerea trecută deplângem pierderea lebedelor negre cauzată de virusul gripei aviare.


Ele nu s-au deplasat de pe teritoriul lor bine definit, au primit însă vizitatori nepoftiți, purtători ai virusului care, se pare, nu are încă leacul vindecării. Atunci nimeni nu s-a gândit la urmările tragice: la pierderea întregului efectiv.

Directorul executiv al Direcției Sanitar-Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor Mureș, dr. Kincses Sándor a confirmat că din rezultatele primite de la laboratoarele din Iași, în data de 19 ianuarie, s-a confirmat virusul gripei aviare la cele cinci pui de lebedă care s-au născut în septembrie – neobișnuit de târziu – rezistența lor fiind probabil foarte scăzută.



Ca un prim pas în măsurile luate – conform prevederilor Directivei 2005/94 a Consiliului European privind măsurile comunitare de combatere a influenzei aviare – cele șapte exemplare adulte au fost eliminate. DSVSA Mureș a dispus o serie de măsuri în regim de urgență în privința situației epidemiologice la nivel național și internațional, pentru conștientizarea riscurilor acestei boli și pentru a preîntâmpina răspândirea focarelor la păsările domestice și captive.

Răspândirea virusului – care nu afectează oamenii – s-ar datora rațelor sălbatice care s-au aciuit și pe meleagurile noastre, ca în fiecare an, căutând hrană atât pe cursurile râurilor neînghețate, cât și pe lacurile din zonă.



Ornitologul Marton Attila, colaborator al Grupului Milvus, mi-a povestit despre „vizitatorii” noștri, rațele mari (tőkés récék) care petrec în țara noastră zilele geroase de iarnă. În județul Mureș, iarna, numărul lor variază între 2000–4000.

Unele specimene s-au retras și pe apele pârâului Poklos, în vecinătatea locuitorilor, care se pot delecta în jocurile acestor păsări acvatice, dintre care unele, an de an, se întorc în același loc.

 

În iarna aceasta au apărut în pârâul Poklos aproximativ patruzeci, la Ritz și în apele canalului/turbinei care străbate cartierul Aleea Carpați câte douăzeci, iar pe râul Mureș peste o sută de păsări de apă își caută hrana. Numărul aproximativ al rațelor sălbatice aflate în jurul municipiului Tg.-Mureș este între 100–170.
Din câte mi-a explicat membrul organizației Grupului Milvus, Centrul de Reabilitare a Animalelor Sălbatice se ocupă de îngrijirea și reintroducerea în natură a păsărilor rănite sau bolnave. În zilele geroase au primit nenumărate telefoane prin care prietenii animalelor și păsărilor sălbatice anunțau posibile înghețări ale rațelor sălbatice.
 
„Odată cu scăderea temperaturilor, păsările de apă și-au căutat pârâuri cu ape mai puțin adânci, însă nu e cazul să ne facem griji de pericolul înghețului. Construcția lor biologică este percepută într-un fel anume, încât chiar și atunci când dorm, doar o parte a creierului lor se odihnește, celălalt rămâne treaz. Când simt că apa vrea să înghețe, prin mișcările aripilor împiedică înghețarea suprafeței de apă. Excepție de la regulă sunt doar unele specimene bolnave. Un alt aspect este curtoazia masculilor. Vor să atragă atenția femelelor bătând din aripi, ca și cum ar vrea să zboare, iar trecătorii pot interpreta că le-au înghețat picioarele și nu pot zbura” – ne-a explicat colaboratorul Grupului Milvus.



Cu toate că ne colorează zilele plictisitoare de iarnă, sunt frumoase, penele lor irizate reflectă mii de culori în razele soarelui, se pare că unele dintre ele sunt purtătoare de virus și pot provoca pagube enorme în ferme sau în gospodării. Suntem mândri de rațele mari sălbatice, ne delectăm în priveliștea pe care o oferă, dar din păcate sunt și aspecte negative.

Omul nu se poate infesta de la aceste păsări, animalele domestice – rațele, gâștele mai ales – însă da, de aceea proprietarii trebuie să ia măsuri ca păsările lor să nu intre în contact cu cele sălbatice.

Un singur lucru nu înțeleg. Directiva Comisiei Europene de ce se rezumă doar la eliminarea tuturor celor care au intrat în contact cu cei infestați cu gripa aviară? Tehnologiile moderne și cercetările medicale nu servesc și acestei cauze? Când e vorba de 10-15 păsări domestice posibil infestate, de ce nu se pot oare separa în carantină și încerca salvarea ori vindecarea lor? Ar fi asta doar o utopie?





Sus