Miercuri, 20 Martie 2019
Miercuri, 20 Martie 2019


Civitas / Părinți profesioniști și naturali – calcul dublu, măsură dublă

Părinți profesioniști și naturali – calcul dublu, măsură dublă

„Dacă aș primi salariul unui asistent maternal profesionist, n-aș mai avea grija zilei de mâine” – spunea femeia care-și crește singură copilul cu handicap accentuat. Se luptă din răsputeri pentru supraviețuire, zilnic se confruntă cu nenumărate greutăți care ar putea s-o împingă să-și plaseze copilul într-un centru de specialitate. Ea se revoltă însă chiar și la ideea de a-l da în grija altora pe fiul său cu multiple probleme.
Opra Annamária din Târgu-Mureș mi-a povestit greutățile prin care trece crescându-și singură copilul de 12 ani cu handicap accentuat, al cărui tată trăiește peste hotare nesuportând responsabilitățile de părinte.
Veniturile ei sunt mult sub nivelul minim: pensia de boală de 400 de lei, alocația de stat al copilului: 200 de lei, bugetul complementar de cheltuieli: 79 de lei, precum șase bilete de transport interurban, iar în ultima vreme se luptă și cu sistemul, pentru a nu pierde acoperișul deasupra capului în care locuiește din 1993 pe baza unui contract de închiriere.

Ea este doar una dintre sutele de părinți despre care legiuitorii se pare că au uitat, or proiectele de legi sunt concepute pe marginea altor priorități.

Singura șansă a ei de supraviețuire ar fi obținerea statutului de asistent maternal.

      
 
„Profesia” de asistent maternal a apărut odată cu noile reglementări europene la care încearcă să se
alinieze și România. Pentru a deveni asistenți maternali, se fac evaluări psihologice, cursuri de specialitate care se termină cu examene și anchete sociale riguroase.

La nivel național sunt aproape 12 mii de asistente maternale care are au în grijă peste 18 mii de copii. Din comunicatul primit de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului reiese că în județul Mureș statul are în grijă 1.700 de copii, dintre care 60% sunt crescuți de asistenți maternali.

În noiembrie, anul trecut s-a început o campanie de mediatizare al acestui tip de plasament, se caută circa 78 de părinți maternali, care să crească în familiile lor copii abandonați.

Cei care doresc să se angajeze cu carte de muncă pentru a crește și educa copiii proveniți din centrele de plasament, beneficiază de salarii cuprinse între: 1000–1.500 de lei net/lună, 600 de lei/lună cheltuielile unui copil pentru hrană și îmbrăcăminte, iar în cazul copiilor cu handicap această sumă se dublează, beneficiile care variază în funcție de numărul copiilor, al stării lor de sănătate, de vechimea în câmpul muncii: 5%, 10%,15%, 20%, 25%, etc. Dacă se iau în calcul doar cele mai mici valori, chiar și un asistent maternal începător, dacă îngrijește un copil cu handicap, poate primi lunar 2.500 de lei, o sumă deloc neglijabilă.

Să facem un calcul: Opra Annamária fiind „doar” părinte natural dintr-o familie monoparentală, are un venit incomparabil mai mic, deși crește tot un copil cu probleme complexe.

„ Dacă comisia ar fi încadrat băiatul meu – care suferă de mai multe boli printre care sindromul Williams, ADHD, retard mintal, pentru care trebuie supravegheat nonstop – în gradul de handicap grav, aș putea beneficia măcar de indemnizația unui asistent social debutant. Dar se pare că dacă nu este legat de pat, și se poate mișca, nici măcar această posibilitate nu ne poate ajuta. Însă mă voi lupta până la capăt, fiindcă eu l-am născut, este responsabilitatea mea să-l cresc și să-l ocrotesc orice s-ar întâmpla” – spunea femeia necăjită cu lacrimile deja epuizate.

                                                                ***
Optimistul din mine îmi spune, că niciun părinte nu și-ar abandona copilul dacă i s-ar oferi aceleași sume ca și asistenților maternali… dacă nu ar exista această dublă măsură, dublu calcul în aprecierea rolului și obligațiilor părinților față de copii lor.






Sus