Luni, 26 August 2019
Luni, 26 August 2019


Civitas / Omul de zăpadă – simbolul unității în familie

Omul de zăpadă – simbolul unității în familie

În zilele noastre familiile petrec din ce în ce mai puțin timp împreună. Părinții sunt cu serviciul, cu truda, cu oboseala, copiii sunt preocupați de lecții și de minunile technologice care îi absorb complet, ajungând a ne vedea doar la mese – în cel mai bun caz. Trebuie să recunoaștem că toată alergătura din timpul zilei ne desparte din ce în ce mai mult de membrii familiei noastre, și adânciți în munca noastră, uităm să observăm chiar și micile minuni care se petrec în jurul nostru. Cum ar fi căderea zăpezii...



Dar când am realizat că de această dată troianul de nămeți va avea să troneze pentru o perioadă mai lungă, a fost momentul în care fiecare membru al familiei noastre a lăsat baltă calculatorul, telefonul, laptop-ul, televizorul și cratițele și s-a adunat în fața geamului pentru a admira plapuma albă așternută pe strada noastră. În acele minute ne-a venit ideea: să facem un om de zăpadă!



Însă ideile vin și pleacă, avem nevoie de un imbold pentru a le realiza. Imboldul a venit de această dată din partea mea. Fiind mereu plecată de acasă, astfel de idei sunt mereu bine-primite de mine. Și de această dată, am pus la o parte caietele și studiile, și cu o mână de fier, mi-am mânat afară familia, în spatele blocului, pentru a construi cel mai mare și frumos om de zăpadă din Alba Iulia.

Cel mai entuziasmat a fost mezinul familiei, care a decis să facă și din noi oameni de zăpadă, aruncând în noi un șir neîntrerupt de bulgări. Tata a fost strategul principal: el a adunat și a cărat zăpada în cel mai ferit loc, prielnic pentru capodopera noastră, și i-a dat formă omulețului nostru de zăpadă.

Mama și-a asumat rolul de designer, și a pregătit accesoriile necesare pentru „îmbrăcarea” acestuia, iar noi, copiii, nu am contenit din a lăuda și a ne minuna de fructul muncii noastre, în familie. La sfârșit, mezinul familiei nu s-a mai putut dezlipi de omul nostru de zăpadă, îmbrățișându-l până să-l dărâme...

Noi, oamenii, am fost concepuți pentru a petrece cât mai mult timp în societate, printre alți oameni. De ce să nu o petrecem alături de familie, creând ceva împreună? Trebuie să recunoaștem că devenim din ce în ce mai egoiști. Ne interesează și ne preocupă doar problemele noastre, doar treburile noastre și uităm să fim deschiși la mângâierea mamei, la cuvintele tatălui, la poveștile fraților, la micile minuni care se petrec fără mare tam-tam în jurul nostru.

Haideți să ne facem puțin timp, chiar și pentru o jumătate de oră, pentru cei dragi! Haideți, să construim un om de zăpadă!




Sus