Sâmbătă, 25 Mai 2019
Sâmbătă, 25 Mai 2019


Civitas / „Îmi doresc să mă fac utilă în păstrarea culturii maghiare”

„Îmi doresc să mă fac utilă în păstrarea culturii maghiare”

Săptămâna aceasta în „Catalogul Corbilor Albi” o vom prezenta pe doamna Murvai Éva Imola, profesoară de limbă și literatură maghiară în Liceul Teoretic „Bolyai Farkas” din Târgu-Mureș. Acest articol pentru mine este de o importanță deosebită, dat fiind faptul că doamna profesoară mi-a predat în liceu și a fost diriginta mea timp de patru ani. Îmi amintesc cu drag de ea, nu numai pentru că am reușit să-mi dezvolt cunoștințele într-un mod excepțional în timpul orelor, dar și pentru că de multe ori am primit ajutor din partea ei când am avut nevoie. Cu doamna profesoară am discutat despre importanța păstrării culturii maghiare, despre posibilele probleme între elevi și profesori și despre experiențele plăcute pe care le-a trăit de-a lungul anilor în învățământ.



– De ce ați decis să fiți profesoară de limbă și literatură maghiară, credeți că ați luat o decizie bună?- am început cu întrebările.

„Dincolo de dragostea pentru limbă și literatură maghiară îmi place să învăț și să predau. Totodată, îmi doresc să mă fac utilă în păstrarea și promovarea limbii materne, a culturii maghiare. Simt că am făcut o alegere bună, dacă este vorba, aș alege din nou la fel”- răspunde doamna Murvai.



– Ce dificultăți ați avut de-a lungul anilor (de exemplu: cu elevii, cu părinții)?

„Cu părinții n-am avut probleme, nici cu elevii în mod deosebit, pentru că pot stăpâni situația în sala de clasă. Totuși, dacă ar trebui să evidențiez o problemă des întâlnită, aceasta ar fi faptul că elevii de multe ori tind să nu-și țină promisiunea sau să-și onoreze cuvântul dat”-spune dânsa.



–Desigur ați avut și experiențe frumoase, îmi puteți aminti câteva?

„E greu să alegi din amintirile frumoase trăite de-a lungul anilor de la catedră, însă aș aminti plăcerea muncii în comun, satisfacția de a fi capabil de a ajuta elevii când au simțit nevoia să progreseze. Sau atmosfera deosebită în care au decurs întâlnirile de zece sau doăzeci de ani cu foștii elevi, precum și nenumăratele prietenii pe care am reușit să le fac cu aceștia.



Una dintre cele mai frumoase amintiri a fost gestul de recunoștință al unei eleve, care a scris o carte care conține momentele memorabile din cei patru ani de liceu pe care le-a trăt în timpul orelor de limbă și literatură maghiară: teme pentru acasă, pregătirile pentru diferitele concursuri, impresiile, comentariile ei” – își aduce aminte doamna profesoară.

                                                                ***
Aș vrea să mă folosesc de această ocazie și să-i mulțumesc doamnei profesoare că și-a făcut timp să-mi răspundă la întrebări și că astfel m-a ajutat încă odată. Ca și concluzie, aș vrea să împart cu dragii noștri cititori o amintire legată de doamna Murvai. Cred că a fost o oră de dirigenție când ne-a povestit despre viața ei și atunci a zis ceva ce nu voi uita niciodată.

Pentru ea era foarte importantă societatea maghiară din Transilvania și a decis să devină profesoară de limbă și literatura maghiară pentru a face ceva pentru comunitate, pentru copiii maghiari. Atunci mi-am dat seama că noi toți trebuie să ne facem utili comunității, că trebuie să muncim și să trudim împreună, pentru societatea noastră. Desigur, nu putem și nici nu trebuie să fim toți profesori, dar putem lua parte la acest proces păstrându-ne tradițiile, citind în limba maghiară, promovând artiștii maghiari, dar și dându-ne copiii în școli maghiare.

Acesta este cel mai important lucru învățat de la fosta mea dirigintă.





Sus