Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Civitas / Navicella din Transilvania – mulțumim Ungaria

Navicella din Transilvania – mulțumim Ungaria

În România nu există tradiția ocrotirii monumentelor istorice, fie ele castele, clădiri sau biserici. Fiind singura țară din Europa, care nu se interesează de monumentele sale istorice, descoperirile științifice legate de acestea nu prea au priză la public. Lipsa de cultură, lipsa de informații, lipsa tradiției autoorganizării civice, incompetența antologică generalizată, dezinteresul ridicat la rang de lege nescrisă – iată câteva aspecte legate de sutele de monumente istorice ale Transilvaniei, care sunt lăsate în paragină, oferind turiștilor străini posibilitățile filmării unor prăbușiri de tavane în direct, intrarea oilor în sălile castelelor lăsate de izbeliște sau înrădăcinarea plantelor din incinta bisericilor, udate din belșug prin găurile negre ale tavanelor.



Acum câteva săptămâni a apărut o știre, cum că o biserică săsească din apropierea orașului Bistrița – lăsată de izbeliște de autorități – a fost evaluată de către un restaurator cunoscut din Ungaria, care a făcut o descoperire uriașă: analizând bucățile din fresca ieșită la lumină odată cu cojirea stratului de var, punându-le una lângă cealaltă (în mediul virtual), făcând legăturile dintre unele tehnici de reprezentare artistică (cum ar fi trompeta îngerilor ca simbol a vântului puternic), a constatat că stă în fața unei rare copii a capodoperei lui Giotto, intitulată Navicella. Pictura originală s-a distrus, însă există trei copii în lume, aceasta din Jelna fiind a patra.



                                                       Navicella din Vatican

Ungaria, o țară care are tradiția ocrotirii monumentelor istorice, și-a oferit imediat serviciile pe linia științifică și materială. Pentru consolidarea de urgență guvernul Ungariei a virat imediat 15 000 de euro, oferind autorităților colaborare în fructificare acestei biserici săsești clădite în secolul XIV, una dintre bisericile fostei regiuni săsești, locuite de sașii colonizați de regii Ungariei.



Interesant însă, este cum a fost abordată de o bună parte a presei această ofertă maghiară. Unul dintre ziariști s-a interesat, de exemplu, că oare ce urmărește Ungaria, că iată, investește într-o ruină care se găsește pe teritoriul altei țări. Răspunsurile au fost diplomatice, făcând referiri la universalitatea artei și spațiului european comun.

La întrebările Corbilor Albi trimise pe adresa istoricului de artă Papp Szilárd – referitoare la descoperire – savantul a spus:

„Mulți au văzut înaintea mea porțiunile ieșite la suprafață după cojirea varului, dar nu s-au gândit ca să pună una lângă alta aceste detalii, care iată, privite în ansamblu ne trimite spre Navicella. Părerea mea însă este următoarea: reconstituirea în întregime a picturii mari nu ar fi o idee bună, deoarece detaliile care lipsesc, ne fac imposibilă munca în a reface corect această pictură mare. Nu este exclus ca în Transilvania să mai apară din bisericile necercetate noi picturi care se ancorează în cultura Occidentului din secolul XIV.”



Stimați cititori, vă întreb: dacă nu venea Ungaria cu acest proiect, se dărâma toată biserica în fața noastră, noi stând ca niște spectatori, rostind sloganul cel mai determinant al României: „Ce să facem? Mai rău să nu fie”?




Sus