Miercuri, 20 Martie 2019
Miercuri, 20 Martie 2019


Civitas / Înțelegere în locul judecării aproapelui

Înțelegere în locul judecării aproapelui

Papa Francisc este un papa mai neobișnuit, deși pentru cunoscători acest lucru nu este chiar adevărat, deoarece și predecesorul său, Ioan Paul al II-lea, sau papa de 30 de zile, Ioan Paul I, dar chiar și bătrânul Ioan XXIII, cel care a anunțat un nou sinod al Bisericii Catolice, au ieșit din tipar. Iar în cazul arhiepiscopului argentinian Bergoglio era de așteptat ca să nu se comporte ca un european, ca teologul și profesorul papă Benedict al XVI-lea. Și totuși, multe gesturi, vorbe și decrete îi surprind nu numai pe jurnaliști, opinia publică generală, ci chiar și pe catolici.



Unul dintre aceste lucruri surprinzătoare a fost atitudinea sa în timpul sinodului despre familie, unde i-a îndemnat pe cardinali să-și prezinte opiniile deschis, fără a ține seama ce așteaptă lumea sau chiar papa însuși de la ei. Apoi i-a uimit pe cardinali decretând că cei divorțați trebuie ajutați să se poată împărtăși din nou, să-și poată astfel arăta și trăi unitatea deplină cu Biserica. (Biserica Catolică nu acceptă divorțul, un catolic căsătorit la biserică se poate căsători din nou doar după moartea soțului sau soției, cei divorțați pot apela la un tribunal bisericesc care, în urma investigațiilor minuțioase, constată nulitatea primei căsătorii.)

Printr-un decret, Misericoriae vultus, papa Francisc a decis să-i îndemne pe oameni spre milostivire, iertare. Pentru a sublinia acest lucru important și puțin uitat, el a anunțat un an jubiliar dedicat acestei teme. În 8 decembrie 2015 a inaugurat începutul anului jubiliar printr-o liturghie și prin deschiderea unei porți a Basilicii Sf. Petru, numită poarta sfântă. Cei care au ocazia să și treacă prin această poartă, vor fi participanți activi la reconciliere și convertire.



În creștinism, anul jubiliar are o semnificație spirituală: este instituit pentru a consolida credința, a favoriza operele de solidaritate și comuniunea în interiorul Bisericii și al societății. Primul an sfânt din istoria Bisericii Catolice a fost instituit de papa Bonifaciu al VIII-lea, în 1300, și acel jubileu începea la catedra Sfântului Petru. În 1350, papa Clement al VI-lea propunea un jubileu, un «an de grație cerească». El a dorit ca un an jubiliar să fie celebrat la fiecare jumătate de secol. Papa Paul al II-lea, în 1470, a stabilit că e nevoie de un jubileu la fiecare 25 de ani.

Cei mai mulți pelerini (peste 300000 de persoane) au fost la Roma în anul sfânt 1575. Jubileul este considerat ordinar dacă respectă scadența prestabilită, extraordinar dacă se referă la un eveniment de o importanță particulară. Ultimii ani sfinți extraordinari au fost: în 1933 (Pius al XI-lea) și în 1983 (Ioan Paul al II-lea). Dintre jubileele ordinare, cel din 1975 era destinat „pentru reînnoire și reconciliere”, papa Paul al VI-lea a amintit că jubileul este pentru un creștin o nouă perioadă din viața sa. Anul sfânt din 2000 a marcat trecerea într-un nou mileniu, atunci a fost deschisă ultima oară poarta sfântă din Bazilica „Sf. Petru” de către papa Ioan Paul al II-lea.



Milostivirea este tema propusă de papa Francisc, care declara: „Va fi un an sfânt al milostivirii. Fiți milostivi precum Tatăl!”. Tradus pe înțelesul tuturor, papa ne invită să nu-i mai judecăm pe semenii noștri, ci să ne gândim puțin și la circumstanțele în care ei trăiesc, motivele din spatele acțiunilor lor, modul în care gândirea lor a fost formată. Astfel, înlocuind judecata cu înțelegerea, în loc de război se poate ajunge la pace. Acest mesaj pare fi astăzi mai actual decât oricând, fapt care ne arată că papa gândește în perspectivă și nu numai la „ai săi”, ci se adresează tuturor oamenilor de bună credință.
 




Sus