Luni, 12 Noiembrie 2018
Luni, 12 Noiembrie 2018


Civitas / Schimbul de toamnă

Schimbul de toamnă

Nu-mi place toamna, oricât de bogată și frumoasă poate fi, nu mă împac cu ea. Plouă. Bate un vânt obraznic, parcă ar avea tot dreptul să șteargă toate culorile de pe pământ.



Stau toată ziua cu ușa închisă, în fața geamului, cu lumina stinsă, ca să prind mai bine ce este de văzut când se lasă întunericul în lumea de afară, la care eu nu mai pot avea acces din cauza frigului.

Cu vreo câteva săptămâni în urmă, zilele se încheiau în felul următor:

– Și iată că iarăși a trecut o zi călduroasă, cu peste 35 de grade, ceea ce n-a mai fost de mulți ani. Stăteam ascunsă din fața soarelui care stălucea și el cu un zâmbet milos, parcă cerea scuze din adâncul cuptorului pentru atâtea neplăceri: „Nu e vina mea că ard atât de tare...”

După ce se întunecă începe adevărata viață a satului. Totul ce a fost nevoit să stea retras în cursul zilei, acum iese cu curaj. Mai încolo se repezește o bătrânică cu o găleată mare de roșii proaspăt culese cu muncă grea, ce îi asigură sentimentul existenței pe acest pământ.

Apare și moșul fluierând cu pălăria pe frunte puțin trasă pe o parte, ca mândri masculi de rând. Vine o căruță goală cu doi cai obosiți. O fi purtat de undeva o grămadă de lemne, pregătind pentru iarna care va urma în curând. Trei tineri se dau jos la o bere, veseli și plin de viață ca omul ce și-a îndeplit planul propus pe ziua de azi.




Se grăbește și shimbul de noapte la brutărie, fiecare povestind în gura mare întâmplările zilei pentru a atrage atenția celorlalți către personalităților unice, care nu pot fi înlocuite cu altele. Văduva îndoliată sprijină poarta viselor îndeplinite, care în momentul de față și-au pierdut toată valoarea în nimicul mormântului.

Cățelul comod îi ia apărarea – singurul exemplar bărbătesc rămas alături.

Iată că au ieșit și îndrăgostiții: „Unde ai fost? Toată ziua nu te-ai gândit la mine. – Tu nu mi-ai răspuns când te-am sunat... dar eu te iubesc… și eu te iubesc...” și provenind din adâncul inimii, le înconjoară raza cea atotputernică a iubirii sfinte în urma căreia se învârte Pământul. Un copil răsfățat strigă plăngând: „Mamăăă, mai lasă-mă, încă nu-mi e somn!” Parcă s-ar întâmpla ceva important în timp cât stă dormind în pătuc, și ar pierde momentul.



Plimbându-mă pe străzile satului îmi liniștesc privirea pe cerul înstelat. Oare de unde am venit? Pe ce cale și cu ce misiune? Reușesc să-mi îndeplinesc datoria? Existența este un adevărat miracol, ocazie privilegiată. Un dar. Schimbul de toamnă.

Aș vrea să fiu invizibilă. Să mă ating de toate cu o mângâiere fină pentru a transmite binecuvântarea universului fără să deranjez și să trec în liniștea nopții mai departe, dar răsună din colț un glas bine cunoscut și drag: „Bună seara. Acum la răcoare e mai plăcut… A sosit schimbul de toamnă.”





Sus