Luni, 23 Iulie 2018
Luni, 23 Iulie 2018


Civitas / Fără de care omul nu poate merge

Fără de care omul nu poate merge

În timpul liber îmi place să aflu aspecte politice, sportive cât mai concrete ale perioadei respective, dar cel mai mult mă delectez cu subiecte legate de viață, moarte și evoluție spirituală, citind sau vizionând diverse cărți editoriale mai ales online sau filme, documentare din domeniu.

Vorbesc despre evoluție spirituală în primul rând, deorece fizicul, trupul omenesc este doar un ambalaj al comorii adevărate și poate să fie ori cât de frumos decorat, la urmă se aruncă la gunoi. Totuș, omul ține mult la acest ambalaj, astfel încât de multe ori, uită să-l deschide, să vadă ce are în interior.



Am fost și eu așa, nu de mult. Umblam de seară pănâ-n zori. Cutreieram tot locul ce n-i s-a trecut prin gând în jurul Brașovului/Brassó. Nu mă împiedica nici starea mea fizică cu care mă zbăteam de mic copil. Nimic nu mai contează când îți vine timpul, doar voința în urma viselor te poartă, sus în cer și la pământ.

Vinerea e zi de post. Noi ne adunam la cabană: Ghiță, Jóska, Laci, Dan, Jancsi, Mircea, Zoli și așa mai departe: – Hai mă și tu Vasilică, lasă acum nevasta să mai șadă și ea pe valiză/koffer. Facem o partidă de cărți.

Și ținea partida patru ani de zile, în fiecare vinerea. Cănd popa a intrat la slujbă, noi începeam cu miza: – Jos cu cămașa Ioane!Jani vedd le az ingedet! Era liniște și pace, numai bărbați, între noi. Nu se auzeau șoapte, bărfe sau țipete, nu se certa nimeni. Ba cu bere, ba cu vin sau cât un pic de zălăuan, adică zilahi pálinka. În fiecare sfârșit de ani, am acordat un premiu celui Mare Pokerist, un tricou dedicat special.

Dar într-o dimineață bună, cănd stătem întinși puțin, care pe iarbă, care pe scaun, pe pat, sub pat, intra o furtună fără milă cu un țipăt asurzitor: – Treci acasă! Hazafelé!



Și atunci, ajungănd acasă mi-am adus eu aminte să mă uit în interiorul ambalajului: o fi ceva mai valoros?

Tendința civilizatiei noastre este de a pune accent pe valorile materiale, pe necesitățile de bază/instinctive ale omului, lăsând la o parte valorile spirituale esențiale, fără de care omul nu poate evolua.

Fără de care omul nu poate merge înainte…

Interesant, cât de mult ține omul de acest ambalaj, astfel încât de multe ori, uită chiar să-l deschidă, să vadă ce are în interior.





Sus