Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Civitas / Magia dimineților de (a)casă

Magia dimineților de (a)casă

Răscolind prin trecut, mi-am adus aminte de ciudățenii din copilărie, legate de acest subiect „Casă, casă, dragă casă!”

Îi auzeam des pe bunicii și părinții mei vorbind despre casă – acasă, însă nu prea înțelegeam eu pe atunci subtilitățile acestui joc de cuvinte. Ce o fi însemnând mai exact această pereche de cuvinte frumoase? Care o fi diferența dintre ele?



În sufletul meu de copil am simțit deseori cum se cuibărește un sentiment aparte, care pe atunci eu nu știam cum să-l numesc „oficial”. Semănă cumva cu sentimentul de siguranță – o simțire simplă care îți dă aripi, când ești mic și altfel decât ceilalți.

Eu eram altfel decât ceilalți – mă deplasam mai greoi, problemele mele cărându-mi-le în suflet.

Apoi cu timpul mi-am dat seama că jocul de cuvinte casă – acasă nu se referă numai la casa noastră familială, cu fântâna în curte și cu cățelul lângă gardul grădinii din spate, ci și la regiunea unde trăim!

Noi locuim în Partium, în județul Satu-Mare, în localitatea Andrid – ungurește Érendréd. Comuna noastră este locuită de maghiari și români în procentaj de aproximativ 50-50, așa că toți românii vorbesc maghiara, și toți maghiarii vorbesc româna. Eu sunt româncă, dar vorbesc bine maghiara, și sunt numită de prietenii mei maghiari Léna.

Aici la Andrid/Érendréd oamenii trăiesc într-o relație frățească, păstrând tradițiile și cultura fiecărei comunități. Participăm la sărbătorile religioase ale altora din comună, ba chiar le respectăm, adică „ținem” aceste sărbători.

La Andrid/Érendréd trăiesc oameni primitori. Dacă trece cineva prin localitate și întreabă ceva, i se răspunde în orice limbă, indiferent că întreabă în română sau maghiară. Dacă intră cineva în casă, nu pleacă fără să fie poftit la masă, fără să fie servit și tratat cu dragoste!

Oamenii gospodari se trezesc în zori. Dimineața se aud zgomotele specifice ale animalelor, ale păsărilor – aceste sunete calde se amestecă într-un mod liniștitor cu salutul oamenilor, întrebându-se în maghiară și română: „Ce mai faci? Ce face familia? Jó reggelt szomszéd!”

Da. Asta e casa mea. Andrid/Érendréd...

Oameni simpli, case modeste dar curate și curțile pline cu pomi și diferiți arbori, înconjurate cu flori – mireasma lor ne umple cu o energie și bună dispoziție, de a începe o nouă zi.

Acum îmi dau seama, că locul natal, trăiește în noi de parcă ar avea o viață separată, individuală.

De aici a pornit formarea vieții noastre – aici am învățat că din lucruri mici și tot ce vine din sufletul nostru, poate deveni un lucru mare!

Din păcate mulți tineri din noua generație nu mai apreciază puterea locului natal, alergând încoace și încolo prin străinătate.

Dar totuși, roata vieții se învârte și vine timpul când îți aduci aminte de trecut, de copilărie, de diminețile cu zgomotele animalelor – sunete dragi și calde care se adaugă zumzetului uman: „Ce mai faci? Jó reggelt!”

Casă, casă, dragă casă! Andrid/Érendréd...

Am dorit să împart această experiență a dimineților cu voi, dragi cititori și vă îndemn ca să avem mai mare grijă cum formăm generațiile noi, cum transpunem în aceste vremuri noi acele momente mici, dar magice ale dimineților – de acasă.



Și acum, când termin aceste rânduri și văd că se înserează aici în Partium, pe malul pârâului Eriu/Ér – pârâul emblematic al lui Ady Endre – simt că iarăși nu găsesc cele mai bune cuvinte pentru a descrie ce simt, când aud de acest joc de cuvinte: casă – acasă.

Poate nici nu este un joc la mijloc...







Sus