Joi, 12 Decembrie 2019
Joi, 12 Decembrie 2019


Civitas / Despre Jesus Christ Superstar – Cluj-Napoca, 2014

Despre Jesus Christ Superstar – Cluj-Napoca, 2014

În 2014, august, în cadrul Zilelor Culturale Maghiare a fost premiera națională a operei rock Jesus Christ Superstar de Andrew Lloyd Webber și Tim Rice, vizionat de aproximativ 1600 de oameni, în Casa Studenților. În trupa ocazinală de circa 70 de persoane au luat parte români și maghiari, elevi, studenți ai diferitelor facultăți, tineri actori, dansatori, cântăreți, dirijor, muzicieni, manageri, fotografi, traducători, dramaturgi, artiști plastici, etc, atât amatori cât și profesioniști recunoscuți ai paletei muzicale din România.



                                                             Foto: Gábor Kiss


Spectacolul a fost realizat din proiecte de finanțare și sponsorizări, creatorii – fără excepție – luând parte la întregul proces de pregătire pro bono. Satisfacția muncii voluntare, dragostea muzicii și a teatrului a strâns împreună participanții sosiți de pretutindeni – care învață și lucrează în domenii diferite –, cel puțin pe perioada pregătirii spectacolului, dar în unele cazuri a legat probabil și prietenii pe viață.

(Concept regizoral) Locație: sala de judecată. Spectatorii ocupă locul judecătorului. În fața lor pe scenă inculpatul (Iisus), avocatul (Iuda), grefierul și audiența procesului (corul și dansatorii). Spectatorii primesc biletul-invitație sub forma unei citații judecătorești.

E vorba de un proces judecat și rejudecat deja de două mii de ani, în care, sperând mereu la o nouă șansă, se ajunge mereu la același rezultat: omul îl omoară pe Dumnezeu în apărarea Idolului-Dumnezeu creat de el însăși. Face toate astea al naibii de serios, cu credință și convingere. Limitele limbii și cunoașterii umane nu îi îngăduie, îl fac incapabil să recunoască adevărata

Putere Străveche, însă sentimentele lui – recunoscând eșecul continuu, văzând deicidul comis zilnic, poate de sute de ori, chiar de el însuși – îl îndeamnă să ceară încă odată o nouă șansă, un „proces” nou. Sentimentele și trăirile sunt mereu mai aproape de transcendent, decât știința rațională cu valoare de adevăr relativ și jumătate de adevăr.



                                                       Foto: Andrea Ágopcsa

Spațiul este un uriaș joc de tetris, formând totodată și un labirint, ceea ce nu am putut realiza în totalitate la primele două reprezentații, din lipsa echipamentelor tehnice adecvate. În locul elementelor de tetris amplasate în planuri și nivele multiple, din păcate a trebuit să ne mulțumim cu cuburi de tetris minimaliste așezate pe scenă.

Tetris, pentru că viața lui Iisus și a noastră tuturor este determinată și întâmplătoare în același timp.

Căci într-adevăr, cuburile-predestinațiile de diverse forme se aproprie de noi în ritm tot mai alert, dar depinde de noi unde le așezăm. Cât timp opera rock al lui Webber și Rice pune accent mai degrabă pe certitudinea destinului, consecințele liberului arbitru par mai dureroase și înțepătoare. În faptele lui Iuda se regăsesc atât imperativul „trebuie”, adică destinul, cât și „cum”-ul, o metodă prin care el alege să ajungă la scopul final, prestabilit.

Actul trădării prin sărut este predeterminat, plănuit în avans, nu poate fi evitat. Iuda însă devine în scurt timp incert și dă înapoi deja la negocierea cu preoții, ajungând la scena întâlnirii cu Iisus în grădina Ghetsimani apăsat de povara telurică și celestială, forțat de soldați, dar nevrând să își țină promisiunea de a Îl trăda. Trădarea nu este în și prin sărut, aceasta s-a întâmplat cu mult înainte.



                                                     Foto: Mona Budișan

Un moment necugetat și o dragoste adâncă îl caracterizează pe Iuda care devine totuși unul dintre cei mai afectați și afectuoși oameni ai lui Iisus.

Cuburile de tetris ruginite, grele, atârnă în cer și stau împrăștiate pe jos de două mii de ani. Jocul s-a sfârșit demult – încercarea grotescă a oamenilor ce se zbat sub și între cuburi de a îl ține în viață pe Dumnezeu în mod artificial până un proces se va termina în sfârșit „bine”, este o luptă futilă, dureroasă și demnă de milă.

Nu percep inalterabilul și se închid în labirintul alcătuit de ei, creându-și realități proprii, separate. Spațiul contopește personajele încet în sine, corpul și vestimentația lor fiind în mare parte rugină. Curând și ei vor fi elemente pietrificate în acest joc uriaș de tetris.



                                                              Foto: Gábor Kiss

Singurătatea lui Iisus este arhiprezentă în toată opera. Comunicarea dintre el și apostolii săi pare a avansa pe planuri diferite. Diferența a mai multor dimensiuni nu îi îngăduie omului să se aproprie cu adevărat de Iisus, să îl înțeleagă – oricât de mult și-ar dori.

Hristos este prezent în continuu, în fiecare scenă, vizibil sau invizibil, dar mereu perceptibil. La început încearcă să propovăduiască concepte divinie folosindu-și caracteristicile umane, fiind totodată limitat de acestea. Conștientizând moartea destinică, după scena din Ghetzimani, se lasă purtat de val. Îndeplinește o sarcină.



                                                               Foto: Mona Budișan

Procesul ia sfârșit. Iisus se ridică în fața pupitrului, făcând mărturie prima și ultima oară: deschizând brațele pentru îmbrățișare, privind cu iertare și dragoste, se „răstignește” singur.
Resursele financiare limitate și lipsa echipamentelor tehnice au determinat considerabil posibilitiățile de punere în scenă a spectacolului, ceea ce dorim să remediem pe viitor.

(Pregătirea spectacolului) „Dorim să prezentăm spectacolul în școli, în săli cu maxim 200 de locuri, cu reflectoare de fotografie împrumutate, cu decor și recuzită minimală, respectiv cu decor spontan, creat la fața locului, în timpul spectacolului, ce ar putea servi și ca operă de artă individuală.

Scopul este de a pune în scenă spectacolul împreună cu artiști plastici, actori, cântăreți tineri, cu studenți și elevi de liceu, să putem experimenta și să oferim spațiu de desfășurare pentru cât mai mulți tineri debutanți, în Cluj (și nu numai) neexistând această șansă la nivel instituțional” – am povestit despre planurile inițiale frațior Fóris-Ferenczi, tineri soliști și compozitori, și pictorului Bába István (scenograf) în septembrie 2013, ei fiind primii pe care i-am căutat în legătură cu proiectul Jesus Christ Superstar.



                                                                   Foto: Gábor Kiss

Spre bucuria mea, toți trei mi-au dat răspuns favorabil. Fóris-Ferenczi Johanna (Maria Magdalena) și Fóris -Ferenczi Gábor (Pilat) m-au și îndrumat spre cel pe care îl consideau ideal pentru rolul lui Iisus, atât în caracter, cât și pentru calitățile sale vocale remarcabile.

L-am căutat, fără să dispunem de bani, termene fixate, listă de personaje și partituri pe Răzvan Krivach, artist renumit la nivel național, câștigătorul a mai multor premii autohtone, care a acceptat imediat rolul pro bono în spectacolul planificat pe resurse limitate și a propus și susținut un proiect de amploare mult mai mare decât am plănuit.



                                                                  Foto: Sorin Pop

Deși la început l-am invitat pentru rolul lui Iisus, a luat asupra sa parte enormă din sarcina casting-ului. Pe lăngă cele menționate a observat-ajutat munca tinerilor soliști, a creat filme de promovare pentru spectacol, și ne-a consiliat constant pe tot parcursul pregătirii, cu precădere referitor la orchestră, sonorizare, execuție tehnică și regie, devenind astfel și organizator artistic al spectacolului.

Datorită lui au ajuns în echipă și au jucat în rolulurile principale mulți artiști remarcabili, cu o bogată activitate artistică, care au devenit și prietenii noștri, cum ar fi Dudu Isabel (Iuda), Andy Ghost - Pákay-Farkas Csaba (Irod), Tiberius Simu (Petru), Cătălin Marian (Simon, preot) și alți instrumentiști recunoscuți din România cărora le mulțumim pentru munca enormă depusă și ajutorul necondiționat în toate etapele pregătirii spectacolului.

Cu ajutorul compozitorului Venczel Péter am avut onoarea de a invita o coregrafă (Jakab Melinda) și o solistă (Hary Judit) remarcabilă de la Opera Maghiară fără care nu am fi putut realiza spectacolul. Artista Hary Judit, fiind membru al juriului pentru casting și totodată conducător muzical al spectacolului, a luat mare parte asupra sa din corepetarea muzicală a trupei: în primul rând al soliștilor, iar în ultimele săptămâni și în pregătirea corului.

Coregrafa Jakab Melinda, pe lângă coordonarea repetițiilor de mișcare și dans, ne-a asistat la organizarea trupei de dansatori invitând în proiect șase balerini profesioniști. După șapte săptămâni de repetiții de coregrafie cu cor, au urmat repetițiile împreuna cu corpul de balet și soliștii.



                                                          Foto: Sorin Pop

Cu toate că am fost o trupă semi-amator cu mulți tineri, unii fără experiență în domeniul teatrului și a muzicii, artistele Hary Judit și Jakab Melinda au avut încredere în echipă și ne-au îndrumat cu multă răbdare și dragoste până la prezentarea spectacolului, având astfel un rol determinant pe tot parcursul perioadei de repetiții.

În ciuda condițiilor modeste de săli (mici, mari - mereu schimbate) și orarului anapoda a repetițiilor, au fost prezente la fiecare pas al organzării evenimentului, fiind mereu dispuși să ajute. Suntem foarte recunoscători pentru susținerea celor două artiste, cărora le mulțumim încă o dată pentru posibilitatea de colaborare.

… Astfel au ajuns mai multi artiști profesioniști într-un grup de semi-amatori. Printre ei se numără români și maghiari, elevi, studenți ai diferitelor facultăți, tineri actori, dansatori, cântăreți, dirijor, muzicieni, manageri, traducători, daramturgi, fotografi, artiști plastici, etc, atât amatori cât și profesioniști recunoscuți ai paletei muzicale și teatrale din România. Partea administrativă fiind în mare parte obligația mea, în prima fază a pregătirii mi-a fost de mare ajutor managera Vékony Biborka, iar în ultima treime a pregătirii, Tamás Csilla.

Deși la prima vedere pare imposibilă coordonarea unui asemenea grup, rezultatul ne-a întrecut orice așteptare. Membrii corului au făcut tot posibilul pentru a fi prezenți cu trupul și sufletul la repetiții. Unii dintre ei au asistat și la worshopuri de pregătire a recuzitelor pentru spectacol, iar alții au luat o parte asupra lor din sarcina căutării sponsorilor.



                                                                     Foto: Sorin Pop

În primăvară, după cele două castinguri, ni s-a alăturat un tânăr talent, Vlad Eniu, care în pofida vârstei sale, a participat deja ca dirijor la un număr de spectacole aproape incredibil, atât în țară, cât și în străinătate. El, sacrificând mult timp și energie, s-a ocupat sistematic și inimos de pregătirea corului (cu membri cu nivel de pregătire diferită) până în chiar ultima fază, când, după formarea orchestrei, Hary Judit a preluat acest rol. Vlad Eniu s-a ocupat și de pregătirea trupei într-un timp record și cu profesionalism indiscutabil.



                                                              Foto: Gábor Kiss

Coreografa Jakab Melinda a ținut primele ore de mișcare la începutul lui aprilie. Probele au început să acapareze tot mai mult timp și curând am fost nevoiți să apelăm și la alți pianiști pentru acompaniamentul necesar repetițiilor. La recomandarea Iisusului nostru (Răzvan Krivach) și spre bucuria noastră, Szász Ștefan Sese și Kiss Lehel – pe lângă orarul lor încărcat - s-au apucat imediat de treabă, fiind prezenți la toate repetițiile ce deseori se terminau noaptea.

Temperamentul și atitudinea lor mereu veselă, cât și uriașa lor răbdare și-a găsit recunoștința în spectacol. Ei au devenit mai târziu oameni de bază ai orchestrei, mereu “gata să sară„ la saricinile mici și mai mari ale orchestrei.



                                                             Foto: Gábor Kiss

Membrii orchestrei, muzicieni profesioniști fără excepție – care la fel, au acceptat să participe voluntar –, au format o trupă care s-a omogenizat simțitor de repede și s-au integrat imediat în proiectul care număra deja aproape 50 de membrii. Șase membrii ai personajului colectiv sunt dansatori profesioniști - prezența lor a ușurat în mare măsură executarea coreografiei.

Decorul și accesoriile sunt executate de și sub îndrumarea tânărului artist plastic Bába István. El a fost printre primii care s-au alăturat proiectului și regizorului și a cărui muncă dedicată a durat aproape 9 luni, timp în care a supravegheat fiecare moment al procesului și a lucrat până în ultima clipă, creând cele mai mici detalii necesare.

Renumitul designer de costume Ledenják Andrea, împreună cu adjunctul ei, Dénes Anna, proaspătă absolventă a facultății de design, au terminat cu un porfesionalism de invidiat garderoba de scenă a 45 de persoane în timpul record de numai trei zile.


  
                                                                      Foto: Gábor Kiss


Pe ultima sută de metri s-a alăturat proiectului și regizorul Dan Lupea. Ajutorul lui a fost mai mult decât binevenit, ajungând astfel iluminatul scenei și regia tehnică în mâna unui expert, spre marea noastră bucurie. Domnul regizor a devenit membru organizator semnificant, un consilier substanțial din momentul în care a venit în echipă.

Distribuția:

Dirijor, conducător muzical (cor, trupă) – Vlad Eniu
Conducător muzical (soliști, cor) – Hary Judit
Coregrafie – Jakab Melinda
Costume – Ledenják Andrea
Scenografie – Bába István
Executant în linia de producție – Răzvan Krivach
Regie – Jancsó Hajnal

Corectură și traducere – Szilágyi Róbert
Manageri – Vékony Biborka, Tamás Csilla

JESUS – Răzvan Krivach
JUDAS - Dudu Isabel
MARY MAGDALENE – Fóris-Ferenczi Johanna
PONTIUS PILATE - Fóris-Ferenczi Gábor
KING HEROD – Pákay-Farkas Csaba (Andy Ghost)
CAIAPHAS – Buchmann Wilhelm
ANNAS – Sipos Endre
SIMON ZEALOTES – Cătălin Marian
PETER – Tiberius Simu
PRIESTS – Cătălin Marian – Csokán Raul

Trupă: Hary Judit, Hary Noémi, Szász Ștefan, Kiss Lehel, Haáz Márton, Luca Andrei, Petri Gergõ, Pop Catalin, Sándor László, Túri Gábor-Péter, Zsigmond Norbert.























 




Sus