Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Civitas / Sárvár – orașul unde națiunile se regăsesc (2.)

Sárvár – orașul unde națiunile se regăsesc (2.)

Chiar și cu 10 ani în urmă am rămas surprins de faptul că acest mic orășel seamănă cu un ceas elvețian. Fiecare „piesă” este la locul lui, astfel că întreg mecanismul funcționează impecabil. Cel puțin din punctul de vedere al turistului.

Căci în afară de petrecerea timpului la băile termale, ai posibilitatea să te plimbi cu barca pe lac, poți vizita grădina botanică, cetatea Nádasdy și împrejurimile sale, poți călări, te poți cățăra pe stâncă și ai la îndemână multe alte programe distractive, recreative. Mai mult, tot anul sunt organizate programe culturale, prezentări de carte, concerte, expoziții, spectacole, festivaluri etc.



                                         Delegația din Seini (Szinérváralja) jud.Maramureș


Datorită acestui fapt, a calității serviciilor oferite, precum și a faptului că localitatea se află aproape de granița cu Austria, Sárvár este o destinație îndrăgită nu numai de către turiștii autohtoni, ci și de către cei străini.

Drept dovadă este de ajuns să spun doar că orășelul cu 16 mii de locuitori este a șaptea cea mai frecventată localitate din Ungaria. Anual are 750 de mii de vizitatori care-și cheltuie acolo banii, ne mai vorbind de cei aflați în tranzit. Doar în lunile aprilie și septembrie se simte puțin regres, astfel practic sezonul turistic ține tot anul.



Sárvár s-a dezvoltat enorm în ultimul deceniu. Ce-i drept, în privința industriei s-au produs schimbări semnificative, în ansamblu însă indicatorii economici aratő o evoluție ascendentă. De exemplu, renumita fabrică de produse din carne Sága a intrat în reorganizare, dar s-a înființat o fabrică de componente auto, care a absorbit forța de muncă rămasă disponibilă.

Turismul rămâne în continuare ramura de bază a economiei, conferind orașului și locuitorilor săi bunăstare. S-au construit noi hoteluri cu capacitate de cazare mare, dar și ștrandul a fost modernizat.

Chiar cu puțin timp înaintea vizitei noastre s-a inaugurat complexul de tobogane, care însumează nu mai puțin de 380 m, pornind de la înălțimi de 12, respectiv 14 m. Urma ca după inaugurare să se monteze pe aceste tobogane aparate de măsurarea vitezei de coborâre și aparate care să-i surprindă, preț de o fotografie, pe cei care se încumetă să le încerce, imortalizând astfel momentele de neuitat. Dar mai sunt prevăzute și alte îmbunătățiri. De asemenea, se modernizează și o parte a centrului orașului.



Ca gest simbolic, la inaugurare primarul Kondora István și-a aruncat telefonul mobil în apă, dând astfel de înțeles lumii: cine vine să se recreeze la Sárvár, să-și lase acasă gândurile, necazurile, petrecându-și zilele de concediu într-o zonă fără gatgeturi.

Așadar orașul trăiește, pulsează, „răsuflă”, ceea ce în mare parte se datorează celor care îl cârmuiesc. Atenția edililor este mereu direcționată spre interesele orașului, a turiștilor. Aleșii locali tot timpul sunt preocupați de ce ar putea să facă mai bine, mai altfel spre binele localității și pentru a atrage și mai mulți turiști.

Când vine vorba de viitorul orașului, ei își sprijină reciproc proiectele, lucrează toți mână-n mână pentru oraș – indiferent de coloratura politică – și nu sunt preocupați doar să-și bage bețe în roate unul celuilalt, cum se întâmplă în multe locuri din România. Bineînțeles, mici șicanii există între ei, dar criticile sunt constructive, iar dialogurile sunt clădite pe argumente și au în vedere interesele orașului și nu cele personale.

La final mai menționez: Sárvárul are doar 400 de șomeri luați în evidență (2,5% raportat la totalul populației).


 
Scopul primordial a călătoriei noastre a fost să vizităm Școala Generală „Gárdonyi Géza”, instituție de învățământ cu care secția maghiară a Liceului Tehnic „Alexiu Berinde” din Seini a încheiat un acord de înfrățire. A fost de fapt prima vizită oficială a seinienilor la această școală mare și deosebit de dotată și frumoasă.

La Școala Generală „Gárdonyi Géza” din Sárvár învață peste 400 de elevi, am aflat de la directorul instituției, profesorul Németh Ernő. Am cutreierat împreună toată școala, deși era perioada vacanței, am vizitat sălile de clasă, direcțiunea, sala de sport, cantina, ș.a.m.d., aflând multe lucruri interesante despre instituție și elevii ei.

La finalul vizitei am ajuns la concluzia că noi, seinienii suntem norocoși având ca partener o școală de calibrul celei din Sárvár.
 

În ultima zi a vizitei noastre la Sárvár practic ne-am mutat în cetate, căci acolo – și în împrejurimi – a fost organizată a VI-a ediție a Festivalului Istoric Nádasdy.

La deschiderea oficială a festivalului, care a avut loc în curtea cetății, printre alții a participat și Hende Csaba, ministrul apărării din Ungaria. Alături de călăreții și luptătorii din Sárvár, echipați în ton cu moda perioadei istorice evocate, și-au făcut apariția și soldații localităților învecinate, astfel că totul părea o călătorie în timp. Începutul festivalului a fost semnalat prin salbe de tun, iar totul părea desprins dintr-un film de epocă.

Muzica medievală, formațiile care au evoluat pe scena din interiorul cetății, costumațiile, tarabele, zgomotul, praful și fumul luptelor care se dădeau între apărătorii cetății și otomani, toate la un loc au dat o atmosferă aparte, de neuitat festivalului.



Fiind în cetate, am vizitat Muzeul Nádasdy din subsolul cetății și ne-am plimbat prin locurile unde cu secole în urmă marele umanist și traducător de Biblie, fiu al meleagurilor seiniene, Sylvester János și-a trăit cea mai mare parte din viață și unde a muncit din răsputeri ca noi, vorbitorii de limbă maghiară din zilele noastre să avem printre altele Biblie și carte de gramatică în limba maternă.



După servirea prânzului în cetate, am făcut o scurtă plimbare prin oraș, iar mai apoi ne-am îndreptat spre centru, unde am asistat la defilarea trupelor îmbrăcate în straie de epocă (inclusiv conducătorii delegațiilor orașelor înfrățite s-au îmbrăcat în haine de epocă). Erau vreo 35 de grade la umbră, ceea ce m-a făcut să afirm: eroi au fost în secolele XVI., XVII., dar mai sunt eroi și în zilele noastre, căci pe căldura aia nu era deloc ușor să înduri pe tine hainele acelea nu tocmai lejere.



Cina am servit-o la restaurantul Banya-Tanya, unde am avut ocazia să povestim destinși la un pahar de vin cu gazdele noastre, să schimbăm păreri, iar mai apoi să ne luăm rămas bun, căci a doua zi urma să pornim la drum spre casă.

Primarul Kondora István s-a folosit de prilej să ne explice: la Sárvár s-a înfăptuit cu adevărat dezideratul Uniunii Europene, acela de a uni pașnic națiunile sub semnul înfrățirii, al respectului reciproc și prețuirii reciproce și totodată de a permite diferitelor limbi și culturi să se afirme, să-și arate valorile și trăsăturile specifice.

 




Sus