Luni, 10 Decembrie 2018
Luni, 10 Decembrie 2018


Civitas / Horia Picu: „Jos cu Ceaușescu, cu tâmplarul și cizmarul””

Horia Picu: „Jos cu Ceaușescu, cu tâmplarul și cizmarul”” 

Desigur, nu-i întotdeauna așa cum ne-am dori-o, dar ne poate oferi momente pe care nu le credeam posibile, deși visam la ele. Viața e frumoasӑ și prin surprizele pe care ni le oferӑ. De una, minunatӑ și nesperatӑ, am avut parte în aceastӑ varӑ. Tocmai despre ea vreau sӑ scriu câteva rânduri.

Mai întâi, puținӑ punere în temӑ. „Ferenc, János, Piroska: „Jos cu Ceaușescu, cu tâmplarul și cizmarul”” e titlul unui articol pe care l-am publicat pe www.corbiialbi.ro , inspirat de un articol apӑrut pe http://www.memorialsighet.ro/fratii-janos-si-francisc-barabas/. 

Povestea celor trei e una a curajului de a lupta împotriva regimului opresiv condus de Ceaușescu. Și noi eram sӑtui de osanalele adresate conducӑtorului iubit, cel mai important om al planetei, etc., etc. Ferenc, János, Piroska și mulți alții ca ei au încercat sӑ facӑ ceva contra comunismului ce pӑrea veșnic pe pӑmântul țӑrii. 

         


Au riscat, au fӑcut manifeste cu textul pe care-l vedeți ceva mai sus în articol. Au fost prinși – cineva i-a „turnat” la Securitate - și au fost trimiși la închisoare. Sӑ fim corecți și sӑ ne amintim cӑ în timp ce cei trei harghiteni fӑceau ceva concret împotriva lui Ceaușescu (și ca ei, mulți alții în fața cӑrora trebuie sӑ ne aplecӑm cu respectul cuvenit!), noi ne prefӑceam cӑ suntem fericiți în public și eram tari, curajoși și furioși în casele noastre, printre rudele cele mai apropiate. 

Încheiam articolul pe Corbii albi astfel: „Nu știu unde locuiesc acum cei trei eroi. Dacă tot în zona Miercurea Ciuc vor putea fi găsiți, îmi propun și îmi promit mie însumi să-i caut în vara lui 2018, să stau de vorbă cu ei și să bem o bere împreună. Csíki Sör!”.

Sincer, nu prea vedeam posibilitatea de a-i cunoaște pe cei trei, sau mӑcar pe unul dintre ei. Dar, existӑ facebook, existӑ www.corbiialbi.ro și într-o zi o domnișoarӑ din Miercurea Ciuc îmi scrie cӑ tatӑl ei, Barabás János dorește sӑ bea în aceastӑ varӑ o bere cu mine, evident Csíki Sör. 

Venind dinspre București cu trenul, a trebuit sӑ schimb la Brașov. De la Brașov la Miercurea Ciuc, cӑlӑtoria am fӑcut-o într-un tren cu un singur vagon!!! E clar, mai puțin nu se poate! Doar cӑ de la Sfântu Gheorghe la Miercurea Ciuc au stat destui oameni în picioare. Scriu și eu despre aspectele astea ale transportului pe calea feratӑ, poate citește cineva de pe la CFR.

Domnul Barabás János m-a așteptat în garӑ. N-a fost greu sӑ ne dӑm seama cӑ ne așteptam unul pe altul. Prima impresie pe care mi-a lӑsat-o a fost aceea a unui om liniștit, cu o seninӑtate calmӑ în privire. Imediat am început sӑ dialogӑm. Amabil, m-a condus prin oraș (frumos și curat, așa cum mӑ așteptam!) cu mașina personalӑ, am ajuns și la Șumuleu Ciuc, pentru prima datӑ în viața mea. Apoi, eu am propus sӑ mergem undeva sӑ mai stӑm de vorbӑ, pentru cӑ aveam doar trei ore la dispoziție pânӑ la plecarea trenului. Dar, politicos și prietenos, am fost invitat acasӑ la familia Barabás. 

Cum am intrat în casa noilor mei prieteni (sunt onorat sӑ-i numesc așa!), am vӑzut cӑ doamna și fiica ei mӑ așteptau cu masa pusӑ. Niște oameni pe care nu-i mai vӑzusem niciodatӑ s-au pregӑtit ca sӑ mӑ întâmpine pe mine. Gestul unor secui, pânӑ atunci necunoscuți din Csíkszereda, m-a emoționat profund. La ei acasӑ am mâncat excelent și pe sӑturate, am povestit și la sfârșit, am bӑut Csíki Sör.

Ne-am pozat cu berea în fața noastrӑ, apoi minunata familie Barabas m-a condus la garӑ. Ne-am îmbrӑțișat ca și cum am fi rude apropiate sau prieteni de când lumea. Și acum, când scriu aceste rânduri, simt o stare emoționalӑ puternicӑ. Voi ține legӑtura cu acești oameni atât de primitori și voi povesti oricui va fi dispus sӑ mӑ asculte despre cât de frumoasӑ poate fi viața, la Sighetu Marmației, la Cluj-Napoca (la Corbii albi acasӑ), la Miercurea Ciuc, un oraș de care mӑ simt legat de-acum înainte prin nevӑzute dar indestructibile fire de familia Barabás.





Sus