Vineri, 22 Iunie 2018
Vineri, 22 Iunie 2018


Civitas / ”Cine a infiltrat oameni pe lângă cei acuzați din ungurime”

”Cine a infiltrat oameni pe lângă cei acuzați din ungurime”

Beke István a fost reținut în 30 noiembrie 2015 la Târgu Secuiesc de DIICOT suspectat de faptul că ar fi plănuit să amplaseze o bombă fabricată din petarde la festivitățile organizate cu ocazia zilei de 1 Decembrie, în timp ce mulțimea mărșăluia în oraș. Anexă la acuzație s-a adăugat deconspirarea unei grupări extremiste maghiare care plănuia un act terorist.

Presa din România – cu foarte puține excepții – a făcut din acest caz o adevărată psihoză, sugerând și promovând o atmosferă de amenințare teroristă eminentă gen Paris, Bruxelles sau Londra.

La fel ca în cazul recent al liderului maghiar din Cluj, Horváth Anna, dovezile esențiale nu puteau fi cunoscute pe deplin, acestea fiind sub tutela SRI. Beke și colegii săi au ajuns inamicii numărul unu ai României, iar Ținutul Secuiesc o regiune cu sate pline de teroriști.

Iată, în aceste zile un fost colonel SRI a declarat, că s-ar putea să vorbească: ”cine a băgat oameni infiltrați pe lângă cei acuzați din ungurime, cazul Beke Istvan, cine a falsificat înregistrări și cum a făcut el teroriști".


Reflexul normal al societății ar fi fost să strige cu voce tare, ”vrem să știm cine falsifică înregistrări și cine creează teroriști așa, din plictiseală”!?

Această răbufnire a societății românești întârzie și probabil va întârzia mult și bine, deoarece în România nimeni nu mai are încredere în nimeni, nimeni nu mai crede în nimic. Ideea democrației, occidentalizarea, liberalismul, mișcările de stradă sunt discreditate, incultura și subinformarea ia dimensiuni mai mult ca îngrijorătoare.

Astăzi, în România oricine, în orice moment, poate fi catalogat ca ”pericol național”, apoi după 3 ani de chinuri și detenție să i să spună: ”Pardon, era o diversiune, probele erau falsificate”.

De parcă am fi în anii 80, când pe la colțuri șușoteam despre cine e turnător, cine e ofițerul său de legătură. 

Să recunoștem însă, că atunci era mult mai greu de depistat decat acum. 







Sus