Marţi, 23 Octombrie 2018
Marţi, 23 Octombrie 2018


Civitas / Macalik Kunigunda: Mássz fel az ujjamra kicsi lepke! Urcă-te pe degetul meu, fluturaș!

Macalik Kunigunda: Mássz fel az ujjamra kicsi lepke! Urcă-te pe degetul meu, fluturaș!

La sfârșitul anilor 80, când și eu dădeam examene grele din botanică sistematică la etajul întâi al Grădinii Botanice din Cluj, numărul cadrelor universitare maghiare era așa de scăzut, că noi, cei de la secția maghiară, deseori ne-am trezit printre colegii români, dând examene în limba română. Profesorii vârstnici maghiari, cu care am mai schimbat câte-o vorbă despre asimilare și distrugerea treptată a învățământului universitar maghiar, au spus: ”e cam sfârșitul, nu mai avem tineri dascăli în urma noastră”.


Faptul că toate aceste lucruri nu s-au adeverit s-a dovedit deja în anii 90, când a început reorganizarea și reclădirea învățământului universitar maghiar, cu cadre tinere, care în 4-5 ani și-au găsit locul nu numai la catedre dar și în cercetare.


Acum se știe deja, că linia maghiară a devenit nu numai viabilă, ci și de temut în Europa. Știrile din lumea naturală pomenesc foarte des cercetătorii din UBB în domeniul ocrotirii liliecilor și a păsărilor, tinerii dascăli universitari implicându-se cu energie și în educarea continuă a societății, organizând zeci de activități de promovare a științei. Numerotarea și inelarea berzelor din Ardeal , recensământul păsărilor, vegetația din Dobrogea – iată câteva nișe de activitate, unde tinerii profesori ai liniei maghiare de la UBB și-au făcut un renume în viața științifică europeană.


Cea mai mare parte a dascălilor de la linia maghiară cercetează activitatea vechilor profesori maghiari de la predecesorul Universității Babeș-Bolyai (Ferenc József Tudományegyetem), informând societatea maghiară din România despre acele personalități fără de care glosarele Grădinii Botanicii sau colecțiile din Muzeul Zoologic ar fi mult mai sărace.

O activitate foarte importantă pe care o desfășoară acești dascăli tineri este voluntariatul în a promovarea științei în rândurile tineretului maghiar. Aceștia învață biologia în limba maghiară, dar denumirile și expresiile specifice ungurești nu au unde să se înrădăcineze, deoarece în afara școlii limba maghiară nu este considerată una oficială, astfel înscripțiile exclusiv românești determină copiii maghiari să întroducă cuvinte românești în propozițiile în limba maghiară. Așa a intrat de exemplu în vocabularul copiilor cuvântul APROZAR înlocuind pe cel maghiar, ZÖLDSÉG-GYÜMÖLCS, așa au dispărut zeci de cuvinte din limbajul uzual maghiar.


O figură aparte a acestei activități de promovare a științei în rândul societății este biologul Macalik Kunigunda, al cărui nume îl găsim des printre știri, organizând sau participând la proiecte de acest gen. Este interesant cum pe paginile FB ale profesorilor și învățătorilor se reflectă atât de mult bucuria reîntâlnirii cu natura. O găsim pe Kunigunda în fotografii cu elevii, învățându-i despre HASZONNÖVÉNYEK (Plante de cultură), ÁLLATNYOMOK (Urme de animale) și altele.


În aceste zile am găsit-o pe Macalik Kunigunda ca ghid la Casa de Fluturi din Cluj, explicând cu o bucurie și empatie rară despre pupele cumpărate din țăti exotice, care aici, în Casa Fluturilor ies din pupă, ”se nasc”, zburând și hrănindu-se în fața oamenilor. 


– Mulți dintre fluturii „născuți” acum, în fața noastră sunt așa de exotici că nici nu au denumire în limba maghiară. Unii însă chiar seamănă cu fluturii noștri, unii vizitatori chiar cred, la prima vedere, că unul dintre ”noii- născuți” e CITROMLEPKE al nostru (Lămîița). Însă (le)îi asigur pe acești vizitatori, români și maghiari, că și fluturii noștrii sunt la fel de frumoși , doar trebuie să-i observi și să-i iubești – îmi spune biologul Macalik Kungunda, oferind, spre mirarea mea ,un deget unui fluture cât o palmă, ajutându-l să pornească la drum după o masă copioasă de portocale:

– Mássz fel az ujjamra kicsi lepke! Urcă-te pe degetul meu, fluturaș!







Sus