Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Civitas / Centenarul neputinței neamului

Când politicienii români se ceartă pe marginea unei legi a centenarului și discută despre calendare de activități, dar nu au niciun proiect coerent, în loc să celebrăm România ca o națiune într-o singură patrie, asistăm de fapt la ridicarea Monumentului național al prostiei, incompetenței și nevolniciei.

Nu activitățile și festivismele ne lipsesc și nu e ca și când paradele militare sau discursurile sforăitoare, însoțite de soboruri de preoți și parlamentari vor fi greu de organizat. 

Nu focurile de artificii și tăierile de panglici tricolore vor lipsi de la sărbătorirea a 100 de ani de când idealul reunirii tuturor românilor într-o singură patrie s-a realizat. Nici crearea unor medalii sau manifestări aniversare, necesare de altfel, nu vor face cinste memoriei sutelor de mii de soldați uciși în Marele Război. Din păcate, la celebrarea a o sută de ani de existență a statului lor ideal, românii au parte doar de un mare monument de prostie, creat în fiecare zi de către guvernanții lor debili. 

De fapt, comemorarea Centenarului, care ar fi trebuit să înceapă în august 2016, pentru că în 1916 România a intrat în război alături de țările Antantei, a fost o declarație de solidaritatea și asocierea cu ceea ce este astăzi Vestul european. 

Centenarul a trebui să fie un prilej pentru a demonstra că România născută la sfârșitul anului 1918 este un proiect viabil. Proiectul românesc de la 1918 a fost și ar trebui să rămână un proiect al modernizării. De fapt, în 1918 s-a produs momentul final al reinventării României ca spațiu multicultural, țară multi-etnică, societate cosmopolită, racordată la valorile Occidentului, o națiune a dialogului și a cooperării. 


Aceste valori ar trebui promovate și transformate într-un motiv de sărbătoare națională. România care s-a născut din crepusculul imperiilor trebuie să fie dovada vie că proiectul întemeiat pe ideile președintelui Woodrow Wilson mai poate funcționa. 

Avem exemplul altor națiuni care și-au sărbătorit jubiliar trecutul. Ungaria, sărbătorind un mileniu de existență, nu a construit doar un uriaș monument, astăzi vizitat de sute de mii de turiști în piața Eroilor, ci și două instituții naționale, un muzeu și o operă care să continue cultivarea spiritului națiunii. 

Când Statele Unite și-au sărbătorit bicentenarul, nu a fost creată doar o imensă expoziție națională, dar toate instituțiile publice și private ale statului american au fost implicate în acel eveniment. O națiune întreagă trebuie să sărbătorească, nu numai un grup minuscul de legiuitori care par o oglindă dezgustătoare a patrioților care au creat România secolului XX.

Centenarul creării statului finlandez, care are loc în acest an, ar putea să constituie un alt model. În loc să cheltuim bani pe avioane, tancuri și rachete, poate ar fi mai bine să vedem ce instituții publice, ce mecanisme culturale pot fi activate. 

Poate că fiecare localitate din România ar trebui să beneficieze de evenimente culturale pe tot parcursul Centenarului. În loc să risipim bani pe focuri și jocuri, poate ar trebui să oferim gratuități pentru toți copiii acestei țări să beneficieze de acces liber la toate spectacolele de teatru, film sau la muzeele naționale. 

În locul marșurilor militare și în locul paradelor gratuite, aș vrea să văd o Românie creativă activându-se. Fotografi, actori, artiști de tot felul implicați într-un proiect național. O Românie sărbătorită nu prin spectacole folclorice de prost gust și eternele târguri de obiecte tradiționale, ci o țară în care regiunile diverse să schimbe între ele rețete și produse culinare, în care să celebrăm diversitatea noastră și nu naționalismul deșănțat. 

O națiune care își înțelege slăbiciunile, dar care știe să-și promoveze valorile într-o manieră creatoare. 

Să sărbătorim nu doar trecutul, ci și potențialul nostru de viitor. Sigur, din cei o sută de ani care au trecut, nu tot timpul am reușit să ne ridicăm la înălțimea propriilor idealuri. 

Când sărbătorim o sută de ani demonstrează și faptul că statul român este un stat tânăr, ceea ce nu justifică neputința infantilă a instituțiilor noastre. Lipsa unui proiect coerent pentru toate acțiunile jubiliare nu este numai o sfidare la adresa oamenilor pe care România i-a pierdut în timpul Marelui Război, dar este și o palmă pe obrazul proiectului care a fost pus în mișcare în urmă cu un secol. 

Pentru că, după cum se prefigurează, finalul anului viitor va aduce doar amintirea neplăcută a unei noi și monumentale incapacități naționale.

Vezi originalul AICI




Sus