Marţi, 19 Septembrie 2017
Marţi, 19 Septembrie 2017


Civitas / Adrian Mielcioiu: Disneyland cu mitraliere și alte impresii

Disneyland cu mitraliere și alte impresii
 
Tocmai ne-am întors din vacanța pe care anul acesta am ales s-o petrecem la Paris și aș vrea să vă împărtășesc câteva impresii pe care mi le-am făcut cu această ocazie. Nu o să intru în detaliile turistice pe care le-a presupus această deplasare, pentru că ele pot fi găsite foarte ușor pe internet, relatate de vizitatori și specialiști în domeniu, cu lux de amănunte.

Ceea ce mi se pare mie interesant de relatat sunt câteva lucruri care ne opun pe noi și francezi, fără, însă, să ne deosebească într-atât, încât să nu găsim ușor multe lucruri pe care le avem în comun. Cultural și politic datorăm francezilor mai mult decât oricărui popor din Europa, această realitate find parcă prea ușor trecută cu vederea în acest prezent puternic impregnat de valorile anglo-saxone, în general, și americane, în particular. 

Da, și eu am mârâit în fața unei tastaturi cu layout francez, în casa prietenilor care ne-au găzduit cu atâta ospitalitate la Paris, obișnuit cu tastatura neaoș-americană. Dar francezii au adaptat keyboardul american la limba lor, dovedind și prin acest lucru atașamentul și mândria față de cultura lor mare, asta neîmpiedicându-i să le dea americanilor multiple facilități fiscale ca să-i determine pe yankei să facă Disneylandul la Paris, nu în Germania. 
    

Noi românii am renunțat demult în mediul virtual la diacriticele care ne particularizează atât de mult limba, scriind într-o limbă șchioapă, chiar dacă editorul de text al aplicației pe care o folosim e prevăzut și cu diacritice românești. Renunțăm prea ușor la identitatea noastră, în toate aspectele ei, ca să ne pliem cameleonic după identitatea altora, nemaisemănând nici cu ei, nici cu noi, arătând din ce în ce mai mult ca niște mutanți născuți dintr-o cultură rezultată din încrucișările nefirești pe care lipsa noastră de mândrie națională a adus-o într-un stadiu denaturat. Francezii sunt mândri de limba și cultura lor și acest lucru îi face să nu aibe complexe de inferioriate. Nouă ne e rușine de cine suntem și rușinea asta ne face mai urâți pe zi ce trece. 

Un lider de opinie în media românească (o să-i dau doar inițialele, L.M.) își făcea un titlu de glorie, într-o emisiune pe care o moderează la Digi FM, din faptul că a vorbit numai englezește cu fiul său, ultima dată când a fost la Paris, pentru că îi era rușine că e român din cauza unor români pe care îi văzuse el că nu știu ce făceau pe acolo. A uitat atunci moderatorul-filosof de toți românii care ne-au făcut de-atâtea ori cinste peste hotare și s-a identificat doar cu ăia care l-au făcut de rușine. Fără să-și dea seama, moderatorul de la Digi FM și-a învățat copilul să se identifice doar cu partea urâtă a poporului său, limitându-i perspectiva asupra propriei identități. Oare câți dintre noi facem aceeași greșeală? Am înțeles, ascultând acea emisiune, că foarte mulți români, din păcate, fac această greșeală. Ce a mai uitat acest moderator căruia îi este rușine că e român este faptul că dacă ți-e rușine de originile tale, asta o văd și străinii după respectul cărora tânjești, dar pe care, de la ei, nu-l vei primi niciodată, tocmai pentru că dacă tu nu te respecți, nimeni nu te va respecta.

Altă deosebire dintre noi și francezi este legată de cum alegem fiecare să ne cheltuim banii. Francezii preferă să nu investească foarte mulți bani în bunurile materiale, așa cum facem noi. Ei preferă să investească mai mulți bani în educația lor și a copiilor lor, iar prin educație înțeleg, inclusiv, călătoriile de vacanță. Decât să-și cumpere o mașină scumpă sau un televizor cât tot peretele de pe lățimea sufrageriei, ei preferă mașini și televizoare mai modeste, astfel încât din banii economisiți, și în acest fel, să-și cumpere călătorii de vacanță în care pleacă chiar de mai multe ori într-un an. E la fel de adevărat că nivelul salariilor în Franța este mai mare decât în România, dar e un ecart de mentalitate pe care dacă l-am micșora, poate că n-am avea posibilitatea să călătorim la fel de mult ca ei, dar, cu siguranță, numărul călătoriilor noastre ar crește, la fel și destinațiile pe care să ni le permitem. 

Va dura ceva să ne modificăm tipul acesta de mentalitate și pentru faptul că românul, neavând foarte mulți bani ca să-și permită așa multe călătorii, el investește mai mult în confortul casei sale, pentru că acolo își petrece el cel mai mult timp. Francezii văd casa ca pe un loc unde ajung seara târziu să se culce și de unde pleacă dimineața devreme cu treburile lor zilnice. Nici eu nu aș investi prea mult într-un loc în care stau atât de puțin. Aceasta este și explicația pentru faptul că numărul chiriașilor la ei este mai mare decât la noi, unde aproape toți suntem mândri proprietari ai unui imobil care ne face să devenim imobili.

Am aflat cu toții că francezii au anunțat că până în 2040 vor opri vânzarea de mașini diesel și pe benzină. Cel puțin mie, treaba asta mi-a sunat de domeniul fantasticului, dar doar până am ajuns în Franța, unde am văzut cu ochii mei cât de bine puse la punct sunt toate alternativele la mașină. Când ai asemenea trenuri care îți merg ceas, e fezabil că până în 2040 să se interzică toate mașinile cu combustibil fosil. În acest caz, România e mult prea departe și tare mi-e că vom ajunge printre fericiții cumpărători ai bolizilor care le poluează lor aerul pe care ni-i vor vinde nouă la super ofertă ca să scape de ei.

La capitolul gastronomie nu aș aminti decât faptul că francezilor plăcându-le să creeze multe gusturi, beneficiază de o diversitate de produse alimentare (și nu mă refer neapărat la brânzeturi) greu de egalat de multe popoare mai evoluate la acest capitol, chiar și decât noi, românii. Am intrat într-o brutărie să cumpăr repede o pâine și mi-au trebuit minute bune să pot să decid ce fel de pâine voi cumpăra. Acolo am înțeles de ce femeiele întârzie atât de mult în dressing când trebuie să se pregătească să plece afară. Avantaj pentru soția mea pentru că de-acum încolo n-o să-i mai spun din minut în minut că trebuia demult să plecăm.
Ce mai au francezii și nu avem noi, multe mitraliere pe străzi. Inclusiv la Disneyland, unde am fost pentru băiețelul nostru, patrulau soldații cu degetul pe trăgaci. În Paris nu mai vorbesc, mai ales că în săptămâna în care am fost noi francezii și-au serbat ziua națională. Apropo, Bonne fête la France!





Sus