Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Catalog / Bistrița (Bistritz) și Colegiul Național „Andrei Mureșanu”




Colegiul Național „A. Mureșanu” din Bistrița este singura școală din județul Bistrița-Năsăud, unde învățământul în limba maghiară se desfășoară la secția maghiară a școlii la fiecare nivel, începând cu clasa pregătitoare și până la clasa a XII-a. În județul nostru, predare în limba maghiară se mai desfășoară la nivel gimnazial în localitățile Beclean (aici există și trei clase cu profil servicii cu cca. 40 de elevi), Cireșoaia, Nimigea de Jos, Matei, Braniștea și Vița.

Nu de mult, au fost desființate clasele gimnaziale ale secției maghiare din Uriu, Teaca, Reteag, din lipsă de copii, și la fel au fost restrânse clasele primare maghiare de la Teaca, Bretea, Șieu-Odorhei, Orosfaia și din localitatea Șieu, unde există prea puțini copii chiar și pentru o clasă simultană. Clase primare cu predare în limba maghiară mai există în județ în aproximativ 20-25 de localități, însă numărul acestora este în scădere, singurele școli care au copii cu peste 12 elevi/clasă primară sunt la Bistrița, Beclean, Matei și Cireșoaia.

Revenind la școala din Bistrița, aici învață peste 1700 de elevi în fiecare an școlar, anul trecut fiind 1738 de elevi înscriși, dintre care 318 elevi la secția maghiară. La clasele primare și gimnaziale există câte o clasă maghiară pe nivel, cu o medie de 18-20 elevi/clasă. La liceu situația este puțin mai bună, cu 2 clase paralele pe nivel, cu o medie apropiată claselor mai mici, însă și cu surprize plăcute, precum actualele clase a XII-a, unde în clasa a IX-a au fost înscriși 62 de elevi. Numărul crescut de elevi de la liceu se explică prin prezența elevilor din județ, care învață mai departe în reședința județului, însă statistica este puțin îngrijorătoare, având în vedere că în anul trecut au terminat în județ la secția maghiară 108 elevi, iar acum pe lista claselor a IX-a maghiare de la Beclean și Bistrița se află doar 48 de elevi! (ceilalți se îndreaptă spre județele Cluj și Mureș sau spre clasele cu predare în limba română).

Bistrița este și a fost, încă de la începuturi, un oraș cu un farmec aparte și cu o mare individualitate, pe care cei mai mulți dintre noi, trăind aici, nici nu o mai observăm. Datorită situării sale geografice, la granița de răsărit a Transilvaniei, la întretăierea rutelor comerciale ce legau Ungaria și întreg Occidentul Europei de zonele răsăritene și Polonia de Orientul Apropiat, Bistrița avea o mare însemnătate economică și strategică pentru întregul Principat. Astfel, acest oraș era unul dintre cele 7 cetăți transilvănene, alături de Sibiu, Brașov, Sighișoara, Mediaș, Sebeș și Cluj, fiind reprezentată chiar pe stema provinciei.




Stema Transilvaniei cu cele șapte cetăți: Bistrița, Sibiu, Brașov, Sighișoara, Mediaș, Sebeș și Cluj


Deși prima atestare documentară a orașului apare abia în 1241, se crede că primii coloniști sași, care au întemeiat această urbe, au ajuns aici spre sfârșitul secolului al XI-lea, concomitent cu cei colonizați în regiunea Sibiului, primul nume ce l-au dat localității fiind cel de Nosen, iar regiunii din jur, Nosenland. Abia mai târziu s-a încetățenit denumirea de origine slavă, Bistrița (Bistritz în germană).

În ceea ce privește învățământul, cu siguranță cea mai mare influență asupra dezvoltării Bistriței au avut-o școlile de limbă germană. Iar asta din 2 motive extrem de obiective. În primul rând, până în secolul al XIX-lea, Bistrița a fost un oraș exclusiv săsesc. Bucurându-se de autonomia câștigată în evul mediu, sașii bistrițeni nu permiteau nici unei persoane de altă naționalitate să se stabilească în interiorul orașului, mai exact în interiorul zidurilor de apărare.

Asta nu înseamnă că în oraș nu munceau și trăiau români, maghiari, evrei sau țigani. Însă aceștia aveau cartiere separate, la marginea orașului, în afara zidurilor de apărare. Ei puteau munci în timpul zilei în oraș, însă la lăsarea serii erau obligați să părăsească urbea.

Deci fiind singurii cetățeni ai orașului, doar sașilor le era permis să dețină funcții administrative și de conducere și erau, astfel, singurii care se puteau bucura de un învățământ de calitate, construirea primelor școli maghiare și românești în interiorul cetății fiind permisă abia în secolul al XIX-lea.



Istoria Colegiului Național „Andrei Mureșanu” se leagă de înființarea, în anul 1884, de către statul ungar a primei școli elementare cu predare în limba maghiară. Această școală, fiind de stat, a fost prima ce a înglobat cu adevărat caracterul multietnic și multicultural al Bistriței, deoarece în cadrul ei, pe lângă copii maghiari, au studiat și copii români și evrei, ce aveau astfel șansa de a învăța limba oficială. Până în anul 1912, aceasta a funcționat pe strada Spiru Haret, iar apoi s-a mutat în localul nou construit, actualul Colegiu Național „Andrei Mureșanu”.




Funcționarea acestei școli a fost înlesnită încă de la înființarea ei de un Consiliu de Administrație al Școlii civile regești de stat pentru fete, care avea deplină putere de decizie asupra destinului școlii. Grație proceselor verbale scrise în timpul întrunirilor acesteia, au rămas multe informații în legătură cu începuturile școlii de fete și implicit cu primii ani ai clădirii Colegiului Național „A. Mureșanu” de astăzi.
În anul 1911, statul maghiar și autoritățile locale maghiare l-au însărcinat pe arhitectul Ludovic Ybl să proiecteze o clădire cel puțin egală cu cea germană, care să fie destinată Școlii primare maghiare de stat și Școlii civile regești de stat pentru fete. Edificarea acestuia a început pe 16 martie 1911 și în 15 mai 1912 școala s-a mutat în noul local.


De-a lungul timpului, această școală a avut o dezvoltare aparte și poate uneori chiar furtunoasă, ceea ce poate fi surprins cel mai bine în calendarul următor:

15 mai 1912 - Are loc inaugurarea noii clădiri a Școlii Civile Regale de Stat pentru Fete, aflată pe strada Fleischeralle/Aleea Măcelarilor (actualul CNAM), în care funcționau cele 4 clase maghiare de gimnaziu pentru fete. Aici învățau, în proporții aproximativ egale, eleve de naționalitate română, maghiară, germană și israelită. Totodată, în aceeași clădire funcționa și o școală primară de stat cu predare în limba maghiară.
1
915-1917 - Școala de fete a fost mutată temporar în partea de est a clădirii, unde funcționa Școala primară de stat, partea clădirii Școlii civile regești de stat pentru fete fiind amenajată ca spital al Crucii Roșii pentru răniții de pe front, până în octombrie 1917.

29 mai 1919 - Clădirea a fost preluată de statul român. În locul fostei școli maghiare a fost înființată Școala medie română de stat pentru fete, devenită în 1928 Gimnaziul de fete Bistrița. Totodată, aici a fost mutată fosta Școală confesională greco-catolică, devenită Școala primară mixtă „Andrei Mureșanu”. Până în anul
1929, în aceeași clădire funcționa o a treia unitate de învățământ: Școala de ucenici Bistrița.

septembrie 1940 - În urma cedării Transilvaniei de Nord-Vest Ungariei, școlile bistrițene erau preluate de către statul maghiar. Gimnaziul românesc de fete este desființat, în locul lui fiind înființată Școala civilă regală de stat pentru fete, cu 2 secții – română și maghiară. În plus, tot aici a fost înființat Liceul maghiar pentru băieți cu 8 clase „Hunyadi János”, ce avea o secție și în limba română, și o școală elementară cu predare în limba maghiară.
noiembrie 1944 - Clădirea a fost preluată din nou de statul român. Școala medie de fete a fost unită cu

Liceul de băieți „Alexandru Odobescu”, formând Liceul mixt „Alexandru Odobescu”. A fost reînființată școala primară mixtă „Andrei Mureșanu”.
În 1945 s-a reînființat școala de fete, sub denumirea de Liceul teoretic de fete Bistrița, pe lângă care era înființat în 1946 Gimnaziul unic Bistrița, ce a funcționat până la reforma sistemului de învățământ din 1948.

1964-1965 - Instituția purta denumirea de Școala medie nr. 2 Bistrița, fiindu-i transferate de la Liceul nr. 1 („Liviu Rebreanu”) un ciclu din clasele de la secția română, clasele IX-XI, plus secția maghiară.
În 1990 instituția a primit titulatura de Liceul Teoretic „Andrei Mureșanu”, iar în 1999 Liceul teoretic a devenit Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița, denumire pe care o poartă și astăzi.

În școala noastră tot personalul are un singur țel, de a fi una dintre cele mai bune școli din județ, ceea ce se pare că s-a și reușit în ultimele decenii, împreună cu cadrele didactice și elevii de la secția maghiară, adică 5 învățători și 17 profesori în 17 clase maghiare.




Învățământul în limba maghiară nicăieri nu este mai îngreunat decât în condițiile de diasporă internă, unde nimeni nu poate spune că ar fi discriminați, ci chiar dimpotrivă, există discriminarea pozitivă, însă căsătoriile mixte și înscrierea copiilor la secția română au condus la rezultatul de astăzi, adică tot mai puțini copii în rândul elevilor din clasele cu predare în limba maghiară, ceea ce ne arată un viitor destul de sumbru în privința existenței noastre pe aceste meleaguri. Un alt pericol pentru noi îl reprezintă oferta școlilor din alte județe, unde se îndreaptă destul de mulți elevi care termină clasele gimnaziale.

Având în vedere aceste aspecte, în sânul maghiarimii din Bistrița și din județ în ultima vreme a apărut tot mai pregnant ideea - idee care în anii ’90 nu a prins contur -, de a funcționa într-o unitate școlară doar cu predare în limba maghiară, unde elevii și profesorii să aibă toate condițiile pentru un demers educațional în limba maghiară cât mai adecvat, pentru salvarea rețelei școlare maghiare din Bistrița și din împrejurimile sale…

Attila Antal
Director adjunct




Sus