Marţi, 19 Septembrie 2017
Marţi, 19 Septembrie 2017


Catalog / Schola Rivulina – în oglinda băimăreană

Școala Băimăreană – mă gândesc aici nu numai la vestita Școală de Pictură, ci în primul rând la rădăcinile educaționale înfipte în negura timpului – cândva a fost vestită nu numai în țară, ci și în străinătate. E de ajuns să amintesc în acest sens așa-numita Schola Rivulina, care a fost prima școală medie din Transilvania. Cu un asemenea trecut, orașul nu-și poate permite luxul de a renunța la locul privilegiat ocupat cândva. Astfel, trecutul obligă, prezentul trasează sarcini exacte, iar viitorul așteaptă deznodământul, răspunsul corect la întrebarea adresată de strămoșii noștri.

Majoritatea băimărenilor – și nu numai – cunosc clădirea situată în centrul istoric al municipiului, pe strada Podul Viilor, clădire în care cu ani în urmă a funcționat școala ajutătoare. Puțini știu însă că această clădire, putem spune emblematică a orașului, are o istorie de peste 150 de ani și, sperăm, un viitor pe măsură.

Piatra de temelie a clădirii, care urma să funcționeze ca școală confesională, în speță, școală reformată, a fost pusă în anul 1859, pe un teren donat în acest scop de către Szilágyi István. Lucrările finalizate în anul 1860 au fost conduse de către administratorul („gondnok”) bisericii reformate, Szobonya Károly. Demn de menționat este faptul că munca s-a prestat de către enoriași, fără remunerație, cu sacrificii enorme din partea comunității. Ca fapt divers, mai amintesc că la colțul nord-estic al clădirii, în piatra de cotitură a fundației, a fost așezat un manuscris, un fel de atestat, așa cum reiese din cronicile timpului.


Până în 1901, clădirea a funcționat ca școală, activitatea didactică confesională reluându-se în 1920. În urma naționalizării, comunitatea reformată din Baia Mare pierde clădirea, retrocedarea ei făcându-se abia în zilele noastre.

La un sfert de deceniu de la Revoluția din 1989, acum există iar șanse reale ca clădirea să-și redobândească rolul de odinioară și din toamna anului 2014 să funcționeze din nou ca școală. Acest lucru însă nu se putea realiza fără ajutorul municipialității, al instituțiilor abilitate și, bineînțeles, al liderilor spirituali și al comunității maghiare băimărene.

Aproximativ două treimi din lucrările de reabilitare ale fațadei au fost finanțate de către biserica reformată, cu ajutorul unor fonduri guvernamentale și non-guvernamentale, respectiv proiecte. Primăria Baia Mare s-a angajat să asigure fondurile necesare reabilitării și amenajării interioare a clădirii.

La fel, în limita posibilităților, contribuie la susținerea financiară a lucrărilor și Liceul Teoretic „Németh László”, biserica reformată, orașele înfrățite din Ungaria, comisiile de părinți și toată comunitatea maghiară din oraș. Legea nu permite finanțarea din fondurile administrației locale a anumitor lucrări, astfel că aceste cheltuieli vor fi suportate de către proprietarul clădirii, adică biserica reformată și comunitatea maghiară. Aceste lucrări însumează aproape 50 de mii de euro, sumă acoperită din contribuții proprii și donații.



Dacă totul va decurge normal, din septembrie clădirea renovată și cedată de către reformați cu titlu gratuit spre folosință Liceului Teoretic „Németh László”, respectiv Primăriei Baia Mare, va fi Alma Materul mai multor zeci de copii. Școala nu va avea personalitate juridică aparte, ci va aparține de Liceul Teoretic „Németh László” din Baia Mare, liceu ce poartă numele unui scriitor, eseist, dramaturg și traducător născut în orașul pictorilor.

Németh László s-a născut la Baia Mare, la 18 aprilie 1901 (a murit la Budapesta, la 3 martie 1975). Tatăl său, Németh József (1873–1946), a fost profesor la Gimnaziul Superior Regal Maghiar din Baia Mare. Mama, Gaál Vilma (1879–1957) provenea dintr-o familie de funcționari publici.

În 1904, familia s-a mutat la Szolnok (Ungaria), iar un an mai târziu la Budapesta, unde în 1925 tânărul Németh László a absolvit facultatea de medicină, după ce în prealabil studiase și la filologie. Tot în acest an a câștigat premiul I la concursul de nuvele al prestigioasei reviste literare „Nyugat”.

Astfel avea drumul deschis către cariera de scriitor, devenind celebru nu numai în țară, ci și în străinătate. De numele lui se leagă romane precum: Gyász (Doliu), Bûn (Păcat), Iszony (Aversiune), Égető Eszter, Irgalom (Compasiune), drame precum: II. József (Iosif al II-lea), A két Bolyai (Cei doi Bolyai), Széchenyi, Apáczai, Gandhi halála (Moartea lui Gandhi) etc.

Pentru vasta sa activitate literară a primit numeroase premii și distincții, dintre care amintesc: Premiul Herder, Premiul Kossuth, Premiul József Attila, Premiul Batsányi, Premiul Baumgarten (pe care, de altfel, l-a înapoiat) s. a. m. d. Din 1998 este membru post mortem al Academiei Literare Digitale. Numeroase străzi, școli și instituții îi poartă numele.

La Baia Mare există un bust al marelui scriitor, realizat de către sculptorul Kása Dávid, dar și liceul cu predare în limba maghiară din oraș îi poartă numele.
În primă fază, școala nou reînființată va găzdui clasele 0-IV cu predare în limba maghiară ale Școlii Generale „Petre Dulfu”, precum și grupele de grădiniță și grupele căminelor de copii, care actualmente sunt incluse în instituțiile de învățământ mixte din diferitele zone ale orașului. Este vorba de grupele de la Grădinița nr. 25 (Waldorf), Căminul de Copii „Eminescu”, Căminul de Copii nr. 8. și Grădinița nr. 12.

Astfel, pentru început, școala va fi populată cu 4 clase primare și 4 grupe de grădiniță, însemnând circa 105 preșcolari și elevi ai clasei 0, precum și 3 clase de elevi (I, III, IV). Din punct de vedere al infrastructurii, școala va avea 4 săli de clasă, 4 săli pentru cei de la grădiniță, o sală de sport cu două vestiare, o sală festivă, o sală de lectură și informare, un cabinet medical, un cabinet de psihologie și logopedie, o sală profesorală și o cantină.

Astfel, școala are toate șansele să devină în viitor un continuator spiritual a ceea ce a fost odinioară renumita Schola Rivulina, prima școală medie din Baia Mare și din întreaga Transilvanie, fondată în 1547 de către reformatorul Kopácsi István.

                                                                       ***

Clipul de mai jos – de altfel criticat de către profesori – reflectă viziunea unui elev al Liceului Teoretic „Németh László” despre momentul festiv al ultimului clopoțel („ballagás”), clip ce nu poate fi omis, dacă vrem să ne creăm o viziune corectă asupra energiei spirituale pe care o emană un asemenea colectiv dinamic, energic, care, pe de o parte, respectă tradiția, istoria, iar pe de altă parte gândește liber și neîngrădit de idei preconcepute, fixându-și privirea către viitor.








Sus