Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Călimară



Eu am dialogat cu savantul Molnár, care mi-a trimis, cu eforturi supraomenești, un bilet de adio, pe care vi l-am arătat cu ceva timp în urmă. Mă simt deci pe undeva dator să continui opera acestui excepțional om de cultură, unul dintre cei mai mari pe care l-a dat maghiarimea în secolul XX.



Un doctor bun ascultă pacientul Societatea, ridicând ascultarea la nivel de ascultație, lăsând bucuria descoperirii acestui salt calitativ acelora, care se vor parteneri în această ascultație – o ascultație care este rezultatul simplelor ecuații ale vieții, al unui interes viu și sănătos față de evenimentele copilăriei, ale tinereții, iar mai încolo a convertirii psiho-somatice matematicizate pe care noi îl numim maturizarea prin deschiderea celui de-al treilea ochi uman, cea pineală, învăluită de mit și abisuri, săpate cu mâna curată de Haeckel și Darwin.



„Bună ziua, vorbiți româna?” „Vorbesc, vorbesc. Cu ce vă pot ajuta?”, îmi răspunde ea într-o română curată. Aflu ca numele ei e Tereza Pescariu și că e de origine din Moldova, județul Iași. Toată viața ei a călătorit, lucrând în diferite orașe din România, iar de câțiva ani s-a stabilit în Ungaria. Îmi spune că îi place atmosfera de aici și o înțeleg de ce. Un calm și o liniște, iar oamenii par atât de binevoitori.



Se numește George Asztalos. S-a născut la țară, undeva lângă Sighișoara, unde pe vremea aceea nu exista școală cu predare în limba maghiară. Așa se face că nepotul de frate al bunicului său, scriitorul Asztalos Istvan, ale cărei scrieri au fost traduse până și în limba chineză și al cărui roman „Așa s-a călit oțelul” într-o vreme se afla printre subiectele de la română, la examenul de Bacalaureat, a urmat școala în limba română! „Și pe tata îl chema Gheorghe, mie mi se spune George, G.G.” , îmi explică de unde a apărut al doilea G în numele său „ca să nu se confunde cu scriitorul și publicistul cu același nume, recent răposat la Paris.”



A ajuns – cum s-ar spune – „doamnă” la București și a absolvit liceul și Facultatea de inginerie și management în alimentație publică și agroturism din cadrul Universității de Studii Agronomice și Medicină Veterinară din București. Anii petrecuți la țară au învățat-o cu munca grea pe Manuela, dar i-au născut în suflet și o dragoste față de frumusețile naturii care în 2015 a erupt, pur și simplu, astfel încât a ajuns să debuteze în poezie.



Așadar, din datele prezentate, se profilează ca plauzibilă această versiune: sașii (germanii) care au sosit din Transilvania în regiunea în care, la 1359, a fost format statul moldovenesc, au denumit râul local după denumirea unui râu din Boemia – Moldau. De la versiunea maghiară a denumirii acestuia – Moldva – s-a ajuns la denumirea contemporană Moldova. Este de remarcat faptul că marca înființată de germani este cea în care regele ungar l-a numit cneaz pe Dragoș, iar pe la 1359, prin sosirea voevodului Bogdan, care s-a răzvrătit în Maramureș împotriva suveranului ungar, aici a început să se constituie statul moldovenesc. Deci, începuturile statalității, care avea să fie denumită moldovenească, sunt pe la 1200, căci denumirea Moldau a fost utilizată pe respectivele meleaguri încă de atunci, e adevărat, de către sași.



Una dintre surprizele vernisajului celui mai titrat festival-tabără al artiștilor maghiari – este vorba de tabăra de creația din Zsobok (Jebucu), un sat al zonei etnografice Kalotaszeg (Țara Călatei), nu de mult încă majoritar maghiară – a fost apariția unei artiste de 13 ani, Kasabian Kamilla.




Sus