Marţi, 19 Iunie 2018
Marţi, 19 Iunie 2018


Călimară



Cum să nu-l îndrăgească cititorul pe băiatul acesta sensibil, care plângea de fiecare dată când primea o scrisoare de la mama lui? „…și de data asta plânse când primi scrisoarea de la mamă-sa: ca întotdeauna, cum dădea cu ochii de slova ei, i se strângea inima de nu mai știa nici el ce se întâmplă cu sufletul lui.”



Efervescența lui Szabó Dezsó a inspirat publicul, acesta devenind un scriitor influent și bine cunoscut. Colecția de nuvele în trei volume “Az elsodort falu” (Satul luat de ape) reprezintă pentru foarte mulți critici cea mai importantă lucrare a sa. În 1935 a fost nominalizat pentru a primi Premiul Nobel pentru Literatură. Cu toate acestea, în perioada 1945 (anul morții sale) – 1990, prezența sa în programele de studiu dedicate literaturii maghiare a fost modestă.



Cu toate că volumul are câteva sute de pagini, când te apuci să-l răsfoiești, nu-ți vine să-l mai lași din mână. Scrieri scurte, atacând subiecte banale, din viața de zi cu zi, asta însemnând că nu ocolește nici subiectul morții, descriind oameni din toate categoriile sociale într-un anumit moment al existenței lor în situații ce frizează absurdul, dar te pun pe gânduri. Subiecte serioase tratate cu o doză de umor sau cu o fină ironie, dozate în capitole despre Situații, Portrete, Informații, Locuri comune, Asociații, Variațiuni, Jocul posibilităților sau Pilde.



Mi s-a părut interesant de punctat acest aspect, tocmai acum când ne apropiem de Crăciun și fiecare își va împodobi bradul în casă sau în curtea casei. Diferența dintre pomul de Crăciun și cel de Armindeni e excelent reliefată de autor într-o frază: „Copacul ăsta păgân nu-i împodobit într-o cameră închisă, printre oglinzi, ci pe stradă, în loc deschis, oferind tuturor darurile vieții.”



Dacă aș fi obligat să fac o gamificare – împingerea problemelor de rezolvat pe eșichierul jocului - aș alege cuburile de lemn, așezând cartea lui Buzura la mijlocul unei formațiuni simetrice, între Camil Petrescu (Patul lui Procust), Marin Preda (Cel mai iubit dintre pământeni și Vâltoarea), iar din partea maghiară romanele lui Szilágyi István.



Dar indiferent de nivelul social la care a ajuns, indiferent de poziția de proximitate a puterii absolute și de potența financiară, bucuria pură și multumirea supremă vin din lucrurile simple, care, în pofida dilemelor morale pe care le generează, acaparează în sensul dominant calea de urmat, îmbrățișată fără regrete ulterioare deciziei si fără întoarcere.



Pe când eram copil și citeam "Stelele din Eger", m-a prins în mrejele ei acțiunea eroică, dar și romanțată a lui Gárdonyi Géza. De la joaca în râu a lui Gergely cu Éva și pînă la apărarea eroică a cetății în 1552 povestea este spumoasă ți dulceagă, asemeni vinului roșu care se face în cramele din zonă. Iar când, peste ani, am ajuns în cetatea Eger, am putut trăi clipa, rememorând evenimentele lângă statuia lui Dobó István.




Sus