Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Călimară



– Atunci îți spun eu unde să mergi. Știi Piața Unirii, da? Pe lateral, spre Poștă, peste drum, este o cafenea micuță, lungă și îngustă, trebuie să fii atent ca să o observi, că n-are vreo firmă mare, sau viu colorată. Ci una mică, veche și decolorată. O ține un tătar bătrân de-al nostru, nea Techin*, du-te să bei o cafea acolo, și să-mi spui dacă ți-a plăcut.



Eroarea este impardonabilă în cazul literaturii maghiare, fie că vorbim de autori din Ungaria sau de limbă maghiară din România. La fel de impardonabil îmi pare și faptul că literatura română nu are decât puține traduceri în maghiară.



– Tati, spuse timid băiețelul, după care așteptă vreo cinci-șase pași de-ai adultului. Știi ce vreau să mă fac când o să fiu mare? La următorul felinar se auzi un mormăit din dreptul mucului de țigară: – Ce, mă? – O „lebădusă”, spuse repede copilul, grăbind pașii, astfel încât să-l ajungă din urmă și să poată privi spre fața impasibilă.



De numele lui Brandt se leagă o serie de operații chirurgicale renumite. Este un pionier transilvănean al nefrectomiei. El a efectuat cu succes, ca al doilea chirurg în Europa o operație renală. De o deosebită importanță a fost nefrectomia efectuată de Brandt în 7 iunie 1873, când a extirpat cu succes un rinichi lezat al bolnavului Palkó István, un țăran în vârstă de 25 de ani din comuna Copșa Mică.



Sala stătea cu ochii pe monitor, în timp ce două femei trecute de prima tinerețe își zâmbeau vorbindu-și într-o limbă ce părea cunoscută deși nu o înțelegeam. O diplomă și 200 de euro au fost recompensa pentru traducătoarea cea modestă, oferite de Asociația Corbii Albi.



“Prima mea poezie a luat naștere în clasa a IX-a, când mi-a plăcut foarte mult de o fată și i-am scris doar din glumă, această primă creație a mea având mai mult un ton neserios. Ceea ce pe atunci a fost normal, pentru că nu-mi plăcea să creez, nu mă interesa acest domeniu, și nici măcar nu citeam poezii (ceea ce nu prea fac nici în ziua de azi, deși îmi place literatura). Adevărata mea relație cu poezia a început la fel ca la cei mai mulți băieți: datorită unei fete. Am simțit că am întâlnit fata ideală, și am vrut să o cunosc mai bine, dar acesta a fost un proces mai lung, căci ea nu prea era comunicativă. Singura mea șansă era să fac rost de numărul ei de telefon, misiune care a eșuat la rândul ei.



– Vorbeam de cămară... am crescut lângă Reghin și am niște amintiri care s-au îmbibat în subconștientul meu. Iată una dintre acestea. Odată mergeam pe câmp, și m-am apucat de adunat florile câmpului, am făcut un buchet atât de mare că-l duceam cu două mâini. Așa de greu era. Am dus buchetul la mama, care avea hobby-ul picturii naive. M-a cuprins o bucurie și satisfacție enormă când am văzut că truda mea de pe câmp se transformă în artă. Cred că acest moment era cel care m-a izgonit între flori. Prima dată am considerat florile ca un refugiu, apoi a sosit catarsisul simbiozei cu ele...




Sus