Joi, 19 Septembrie 2019
Joi, 19 Septembrie 2019


Călimară



În romanul postmodern al lui Filip Florian, tradus în maghiară de către Demény Péter cu titlul Mint minden bagoly (Toate bufnițele), Luci pleacă des, într-un ritm sufocant de anxios de acasă, întorcându-se alături de bufnițele imaginare ale cărții devenite sursă de magie adolescentină. Întoarcerea ca ritual ancestral, mai bine spus seria întoarcerilor rituale în sine sunt ceea ce fac din acest roman scris cu o ușurință ieșită din comun și într-un stil (in)voluntar hilar o carte interesantă.



Iată, întreb colegii încolo și încoace: cu ce a greșit Anița? De ce a omorât-o bețivanul ăla neotradiținal cu o lopată, lovind-o până zăpada s-a făcut roșie? Unde sunt dialogurile care se referă cât de cât la trădarea acestei fete, care nu mai vroia să stea în jegul pitoresc al malului Siretului de atunci?



,,Petre dormea, Ioan dormea, Iacob dormea,/ Matei dormea, și toți dormeau./ Picături grele îmi porniră de pe frunte,/ și curgeau de-a lungul obrazului mototolit."



În urma unei discuții care a avut loc la sediul Bibliotecii Româno-Maghiare Corbii Albi, în prezența Roxanei Tudor, manager marketing din București - o profesionistă în domeniul promovării - a început Proiectul 1.4.0. MÓRICZ ZSIGMOND, care vizează prelucrarea tuturor operelor traduse în limba română ale acestui autor maghiar clasic. Proiectul este dedicat aniversării a 140 de ani de la nașterea scriitorului (1879).



Parcă, parcă acest roman s-ar apropia mai mult spre studiul involuntar al dimensiunilor afective, decât de acel love story, pentru care această carte a ajuns vestită. Poate că această încercare în sine – instinctul explorator al savantului etern – stă și la rădăcinile disputelor ulterioare legate de reala Maitreyi Devi, care s-a simțit nevoită să scrie un anti-Maitreyi, considerând că cea a lui Eliade a șifonat reputația sa.



,,Asta e cu adevărat un conac boieresc! exclamă oaspetele și cuvintele îi țâșniră cu ... admirație din adâncul sufletului.” Acolo la fermă are loc după vizitarea holdelor, un chef boieresc cu ,,pahare de vin boierești, bondoace, de sticlă groasă, ca să poți da liniștit cu ele de pământ”, iar vânzătorul îi fascinează pe oameni la un pahar de vin cu înțelepciunea lui, iar ei semnează abonamente pentru ... cărți.



Să citesc Hanul Ancuței de Mihail Sadoveanu, volum tradus în limba maghiară de Maria Kacsir a fost o experiență interesantă. Am citit volumul cu câțiva ani în urmă, când s-a cerut la școală. În limba română, desigur. La acea vreme mi-a plăcut, a fost o lectură captivantă, cu elemente de basm, însă între timp mi s-au schimbat gusturile.




Sus