Marţi, 19 Iunie 2018
Marţi, 19 Iunie 2018


Călimară



Poezia este alcătuită din 37 de rânduri, 132 de cuvinte, este bocetul, tânguiala Mariei (Sfânta Maria) pentru fiul ei. Autorul, translatorul poeziei pe care-l putem numi primul poet maghiar, după cunoștiințele noastre, era un călugăr necunoscut, dominican. Textul ne-a rămas într-un codex din biblioteca Louvain (Belgia). Din păcate poezia probabil era mutilată, ciuntuită de o persoană „barbară”, doar prima parte o putem citi, cea care face parte din Planctul Sanctae Mariae în limba latină.



Strivit între impozite, drumuri, așteptări, dezamăgiri, visări sterile și intense, chestiuni aparent mărunte (dar de maximă importanță din perspectiva sa) Joó György reprezintă o întreagă umanitate pestriță, vie, fremătătoare, adevărată sare a pământului și simbol viu al sufletului colectiv maghiar.



Oferta de azi: (RO) Romanul de dragoste al lui Gárdonyi Géza cu titlul Contract de căsătorie. ”Orfană de mamă, Ida este trimisă la mânăstire de către tatăl prea ocupat cu afacerile și prea preocupat de viața-i vicioasă ca să îi mai poată dărui afecțiune și atenție fiicei provenite dintr-o căsnicie oricum nefericită. Când la maturitate, fata refuză călugăria și se întoarce în casa părintească, tatăl se grăbește să o căsătorească pentru a se descotorosi de ea (recenzată de Mirela Cara) (HU) Mihail Sebastian: Menedék (Accidentul). Mintha két szerelmes novellát illesztett volna össze kitûnő érzékkel a szerző: az egyik a mennyországot ígérő de csak létráig jutott, a másik az igaz, csendes szerelem, amelyik barátságból indul és révbe jut. Mintha a Jane Eyre is visszatekintene a regény állótükréből.



Recitind textul, ne dăm seama că participăm de fapt la o înmormântare, desfășurată cu mai mult de 800 de ani în urmă. Textul maghiar face parte dintr-o ceremonie catolică, după cuvântare urmează un psalm în limba latină, apoi o rugă.



Și iată și ultima mea „ispravă” (sper totuși să nu fie chiar ultima): am tradus în esperanto nuvela lui Ioan Slavici, unul din autorii mei preferați, „Moara cu noroc” (cu titlul La muelilo de la fortuno), care va apărea în curând la o editura din Belgia.



Emoționant este capitolul care este intitulat ,,Filantropul Emanuil Gojdu și tineretul studios” în care se arată că Emanuil Gojdu ,,a rămas toată viața consecvent ideii că progresul națiunii depinde de dezvoltarea culturală” (p. 90), iar în acest sens, este evocat în carte discursul prin care acesta arată că doar prin cultură nația română ajunge la culmea mării sale (p. 92).



Așa se termină încă una din nenumăratele povești de dragoste aparținând literaturii lumii. Adrian Păunescu spunea: „Două lucruri sunt imposibile: a vedea cu ochii pe Dumnezeu și a povesti dragostea.” Nu știu dacă Jókai Mór l-a văzut pe Dumnezeu cu ochii, dar e clar că a povesti dragostea a fost un har pe care l-a primit de la Acela pe care nu-L vezi cu ochii…




Sus