Luni, 26 August 2019
Luni, 26 August 2019


Călimară



Lina nu se uită că ”viitoarea sa victimă” e politician, bancher sau chiar personaj al lumii interlope. Lina, una, două... puff! cu pumnul, și bancherul este adunat de sub masă...Închisă pe nedrept, Lina – pașnica vânzătoare de flori – bate unul câte unul interlopii care o cred pradă ușoară. Dimineața celula închisorii arată ca după bombardament. Colegii din celulă – hoți, prostituate –zac unul încoace, unul încolo, povestind oamenilor de ordine cum i-a bătut Lina, care s-a dovedit a fi și o bună luptătoare kick-box, luptându-se sălbatic pentru onoarea ei, folosind – în caz de superioritate clară a atacatorilor – și piciorul, ba mai mult, în cazuri excepționale amândouă picioarele...



Eu rӑmân la pӑrerea cӑ autorul a dorit ca romanul sӑ nu poatӑ fi încadrat în totalitate în niciun curent literar, în niciun stil. „Nicio artӑ” este o curgere continuӑ de amintiri, luӑri de poziție socialӑ, de duioșie, de regrete, de mândrie sportivo-patrioticӑ, de superbe fragmente de literaturӑ de cea mai bunӑ calitate. Și nu sunt sigur cӑ i-am gӑsit toate aspectele posibile acestei cӑrți…



Da. Amândouă s-au născut în Franța, la 10 ani distanță (1923 Kyra Kiralina, 1932 Cuibul de vipere), și amândouă au ca suspans catartic psihoanaliza jocului ”Când pisica nu-i acasă...”.



Ceea ce le face să fie adevărate surori literare, pe Silja lui Sillanpaa și Sultănica lui Delavrancea, este atitudinea lor firavă (ereditară) față de renumitul fenomen psihologic, mobbing-ul, când mulțimea încearcă să taie aripile acelor care vor mai mult, mai sus. Mulțimea, cunoscându-și puterea de a distruge, se repede asupra celor care sunt altfel, care au puterea de a încerca să se ridice moral deasupra plebei.



Leimotivul care dă titlul cărții este coordonatorul care nu face nimic și care este prezent în două povestiri ,,Marele coordonator” (p. 180) și ,,Așs vrea iar anii tinereții (p. 96). În povestea ,,Aș vrea iar anii tinereții”, este vorba despre Gyula, alintat de toată lumea Puiu, care ajunge în funcția importantă în care coordonează ceva, dar nu știe clar ce. Povestitorul merge la biroul lui și îi spune versurile unei romanțe...



Mai mulți ani a stat Mikes în Tekirdağ, pe care-l descrie succinct ca fiind „ unul frumos și nu-i lat pe cât de lung”. Expresia e de mai multe ori folositӑ (despre lungime-lӑțime), ca în exemplul urmӑtor : „Tabӑra iaste îndeajuns lungӑ, darӑ strâmtӑ tare”.



Desigur, s-ar putea să greșesc, când caut puncte comune solide – chiar în spiritul Arhimede – între trilogia cvasi-autobiografică a lui D. H. Lawrence (Fii și îndrăgostiți respectiv Curcubeul și Femei îndrăgostite) – și volumul De ce iubim femeile ( Miért szeretjük a nőket?) al lui Mircea Cărtărescu, însă ceva totuși am dibuit, deoarece în acest volum din urmă – parcă din senin – apare o trimitere grea spre scriitorul D. H. Lawrence.




Sus