Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Călimară



Ai auzit bine. Și pe mine m-a mirat, dar așa este. Fondatorul portalului „Corbii Albi” mi-a propus în stilul său caracteristic, adică foarte convingător, să conduc filiala Bibliotecii Româno-Maghiare Corbul Alb din Tîrgu Mureș.(...) Am aflat multe lucruri despre care habar n-aveam. Mi-au plăcut reportajele dincolo de granițele țării. Despre românii din Ungaria, tăblițele bilingve, drapelul nostru ce flutură pe clădiri alături de tricolorul unguresc și nu se crizează nimeni. Despre românii din Ucraina, din Serbia…



Din acest moment Illyés devine și Creangă, și Panait Istrati și Sadoveanu la un loc. Când povestește despre lumea lui, plină de o sărăcie lucie, dar bogată până la saturație în sentimente și trăiri puternice, autorul se transformă total. Scriitura curge natural, descoperindu-ne un mare povestitor, cu vădit talent psihologic, dar și înzestrare de sociolog câteodată.



Trei volume care se fugăresc reciproc, cu inimă de copil dar cu minte de adult, căutându-se prin subcapitole, pierzându-se pe seama a zeci de pagini, întâlnindu-se prin amintiri și senzații, prin săruturi și sentimente reflectate de profunzimea lor.



Hunor și Magor uitându-se unul la celălalt, flăcăii la fel, formând un cerc în jurul fetelor, fiecare au prins ocazia, adică câte o dansatoare, cântăreață, apoi în galop, s-au așternut drumului…



Titlul romanului are conotații diferite în limba română și în limba maghiară. Titlul original este Accidentul, care face aluzie la cele două accidente mari importante în roman: unul imediat la începutul romanului, celălalt aproape de sfârșit. Primul accident se petrece în Bucureștiul interbelic, la 18 decembrie, unde Nora primește ajutor de un bărbat reluctant și distant, Paul. Din această întâlnire neprevăzută rezultă cele două săptămâni petrecute la Poiana, la Munții Postăvarul, unde are loc al doilea accident mare.



Eu, cel puțin, mi-am făcut un nou prieten maghiar citind pe Mikszáth Kálmán. Tocmai pe el, acest scriitor, față de care am dobândit respect, admirație și dragoste. Și sunt mulți alți scriitori ca el!



Din cuvântul rovás se trage cuvîntul românesc răvaș. Cuvântul ír (scrie) și cuvântul betû (literă) sânt de origine turcă, deci înaintea folosirii limbii latine, strămoșii maghiari aveau o scriere autentică, semnalată de cronicarul Kézai Simon (Simon de Keza) în Gesta Hunorum et Hungarorum (1283). În sec. XV. cronicarul Thuroczy scria: secuii încă n-au uitat literele sciti.




Sus