Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Călimară



Publicistica literară a Florinei Vaipan este, mai precis, o literatură a sufletului. A trăirii. A frumuseții de a suferi și lupta pentru înțelegere. Vă propun să răsfoiți aceste mărturii ale unei ambiții neobosite cu sufletul deschis, pentru a vă putea vedea și simții propriile cugete. Propriile trăiri. Propria viață.



Au plecat dintre noi doi colaboratori de seamă, două doamne luptătoare, fără de care nu s-ar fi născut niciodată singura rubrică destinată persoanelor cu handicap din Europa. Forța cu care încercau să promoveze ideile Corbilor Albi, încercările lor cu rezultate modeste de a uni toate persoanele cu dizabilități, care ar vrea să comunice cu lumea prin scris, prin scrisori, mărturisiri sau reportaje, sunt încredibile.



Oare nu s-a gândit Florina Vaipan să comaseze aceste “story-uri” într-un roman? Sau poate avem în fața noastră un travaliu literar? Acum se naște romanul, sau mai bine zis așa se naște? La aceste întrebări nunai autoarea poate răspunde.



Florina – prin schimbarea și combinarea fină a stilurilor publicistice – este pe calea de a întemeia o nouă categorie publicistică, și anume Literatura FB. Această expresie este folosită prima dată în acest articol pe care citiți acum, în care începem promovarea micului volum de publicistică literară al Florinei Vaipan, un volum în care autoarea aduce la lumină cele două teme pe care le consideră definitorii pentru existența ei, care – iată – se desfășoară parcă „în direct”, în văzul tuturor, cititorii devenind astfel personaje orwelliene, făcând figurație parcă la nașterea unui nou roman 1984, de astă dată referindu-se la anul 2017.



E datoria mea să îmi ghidez elevii în drumul lor de descoperire a literaturii, și nu să-i arunc într-o mare de texte pe care nu le înțeleg și în care nu se regăsesc. Întâlnirea cu Eminescu trebuie pregătită atent, în mulți ani de lecturi. Cât mi-ar plăcea să studiez la clasă poeziile ermetice ale lui Barbu și psalmii arghezieni, dar ora de curs nu este despre mine, ci pentru elevii mei, care abia citesc, adesea din vina „dascălilor” cu mare iubire de autori clasici pe care îi predau prin comentarii.



Vizualitatea și exprimarea prin forme, au devenit parte din viața de zi cu zi a artistei Láng Orsolya. Ea a lansat două cărți, primul Tejszobor (Sculptură de lapte), iar anul trecut cartea de poezii, Bordaköz (Între coaste) și a câștigat numeroase premii.



„Noul val" al cinematografiei românești parcă începe să arate mai bine de la clasicele film-tablou în care un individ e filmat mâncând o zamă, if you know what I mean. Mergeți să vedeți „Ana, mon amour" că merită.




Sus