Luni, 21 Octombrie 2019
Luni, 21 Octombrie 2019


Călimară



”Raiul găinilor” nu este o carte pe care să nu o poți lăsa din mînă. O poți. Pe urmă, o vezi tot acolo, o mai iei și mai citești din ea, zîmbești, îți amintești vremuri de odinioară. Este genul de carte care te provoacă să îți amintești și lucuri plăcute și lucruri neplăcute, te duce înapoi în timp cîteva decenii, doar ca să te readucă apoi în realitate. E ca o mașină a timpului ce îți asigură un ”du-te - vino” aparent inofensiv, dar care reușește să îți genereze meditații de ordin metafizic: despre libertate, suflet, existență, locul tău în centrul acestora. Incomod pentru existența de astăzi ce își pune întrebări futile despre libertățile sexuale sau alte chestiuni strict hedoniste.



”Am citit o carte și de Jokay Moor, dacă nu mă înșel am văzut și filmul, îmi cer scuze dacă nu am transcris corect al doilea nume. Ce țin minte din carte [Omul de aur] e că era vorba și de un pașa turc care lasă averea și fiica în grija unui prieten maghiar. Cartea chiar m-a impresionat.”



Tímár a reușit să-și găsească fericirea pe Insula Ada Kaleh, un loc mirific, unde face cunostinta cu două femei, mama si fiica, Noémi! Se indrăgostește de ea și trăieste acolo, în izolare și sălbăticie,renunțând practic la viata lui de om bogat!



Deodată apare un corb negru ce seamănă cu corbul de pe scutul lui Hunyadi, înhață scrisoarea și degeaba trag slugile cu pușca după el, omorând peste o sută de păsări, că acesta a dispărut cu scrisoarea. Noaptea cineva bate la fereastră. E corbul negru, cu o scrisoare cu pecetea roșie. ”Mâna care a scris-o /Fie lăudată !”



Interesant acest volum. Cei care cunosc ambele limbi, au șansa de a deschide cu mai multă ușurință valvele acestor poezii strânse – prinse și ancorate în anii tinereții eterne. Călăuza principală a poetei respectiv al cititorului cutezător este traducătoarea Simone Györfi – un stalker avizat și obișnuit cu culorile lui Tarkovszkij.



Ceea ce am învățat de la Nyilas Misi, încerc să transpun și în metodica mea de predare și educare din școli, elevilor mei. Să încercăm să fim buni, ca și Nyilas Misi, acest băiat minunat.



Romanele traduse în limba maghiară scrise de Doina Ruști fac furori nu în România ci în Budapesta, unde și Lizoanca (Lizoanca tizenegy évesen) și Mâța vinerii (Ártó receptek) sunt în vogă. De luni întregi încerc să fac rost de variantele maghiare, dar deocamdată am în mână un alt roman al lui Doina Ruști, cea cu balonul cu aer (cald) a lui Apor Lukács Szabolcs, care pică din cer între țiganii boierilor din București, cândva în timpul fanariotului Alecu Moruzi.




Sus