Duminică, 25 Februarie 2018
Duminică, 25 Februarie 2018


Călimară



Sunt bucuros să scriu din nou despre o carte a lui Dezső Kosztolányi, pentru Biblioteca Româno-Maghiară a Corbilor Albi. După ce am scris despre „Nero, poetul sângeros”, o carte profundă și cu vădite accente filozofice, am descoperit un cu totul alt Dezső Kosztolányi citind „Din povestirile lui Esti Kornél”!



Baltagul, celebrul roman al lui Sadoveanu, apare în 1930. După un an Móricz își publică nuvela. Este puțin probabil ca acest roman să fi fost tradus în limba maghiară pentru ca Móricz să se inspire din el. Subiectul nu poate fi plagiat. Asemănarea extraordinară provine din surprinderea comportamentului unui strat social restrâns de sărăcie între cele două războaie mondiale. Spiritul epocii este identic pentru cele două popoare vecine, indiferent de locul crimei. Miorița, oaia năzdrăvană nu coboară din cultura montană la șes, între haiducii cătunelor din jurul Seghedinului, dar cele două suflete feminine trăiesc aceeași tragedie.



Stau și mă gândesc, când vom găsi oare ceva comun, ceva care să ne lege și să ne conducă spre occidentalizare? Până când mai stăm la pândă la steaguri și inscripții? Când vom înțelege, în sfârșit, că un proiect comun româno-maghiar necesită seriozitate și maturitate?



Romanul lui Filimon excelează și prin scenele și tablourile de epocă ce le zugrăveste cu mare dibăcie, fascinante și educative deopotrivă. Verosimile. Ei bine, exact această verosimilitate înnobilează textul, îi conferă greutate și o atracție aparte, cu toată complexitatea acțiunii ce se desfășoară pe mai multe paliere narative.



Este binevenită clarificarea pe care o aduce Markó în privința cultului neașteptat și oarecum împotriva firii de care s-a bucurat o vreme scriitorul Wass Albert, dar și revirimentul interesului pentru Nyírő József, a cărui reînhumare a provocat un scandal internaționalizat din motive electorale, inițiatorii făcându-și rău atât lor, cât și scriitorului, al cărui trecut nu poate fi iertat sau șters. Pentru că este zadarnică orice „încercare încăpățânată de a-i găsi scuze, explicații pentru biografia sa, fapte care nu pot fi și nici nu este permis să fie scuzate. Nu este vorba de interesul lui Nyírő, ci de interesul nostru. Nimeni nu poate fi disculpat din moment ce fusese atașat de extrema dreaptă sau dacă avusese asemenea perioade în viață” (p. 55), chiar dacă scriitorul respectiv are și câteva scrieri importante în care descrie cu măiestrie viața grea a secuilor.



Pista se va sinucide, când va constata că el însuși nu a fost decât un biet pion, o victimă a celor mai puternici și mai imorali decât el. Móricz Zsigmond poseda o malițiozitate vie și o capacitate specială de a doza efectele scenice reprezentate de către reacțiile personajelor sale. E multă satiră și mult umor negru în romanul său, există și o impresionantă doză de tristețe și visare – care ne amintește de acel “delibab”, un fel de Fata Morgana în accepțiune maghiară. Combinând observațiile naturalist-realiste , sarcasmul, forța sugestiilor, miniatura expresivă – Móricz Zsigmond demonstrează în fond,că rămâne unul dintre marii moraliști ai prozei europene.



(RO)Un semn de carte pe raftul Celuilalt. Se deschide oficial la Cluj Biblioteca Româno-Maghiară Corbii Albi. Pe 25. Noiembrie, sâmbăta, ora 11 se deschide oficial la Cluj Biblioteca Româno-Maghiară Corbii Albi. (HU) Magyar könyvjelző a román polcokon. Megnyílik Kolozsváron a Fehér Holló Román-Magyar Küldőkönyvtár.




Sus