Joi, 26 Aprilie 2018
Joi, 26 Aprilie 2018


Călimară



Recitind textul, ne dăm seama că participăm de fapt la o înmormântare, desfășurată cu mai mult de 800 de ani în urmă. Textul maghiar face parte dintr-o ceremonie catolică, după cuvântare urmează un psalm în limba latină, apoi o rugă.



Și iată și ultima mea „ispravă” (sper totuși să nu fie chiar ultima): am tradus în esperanto nuvela lui Ioan Slavici, unul din autorii mei preferați, „Moara cu noroc” (cu titlul La muelilo de la fortuno), care va apărea în curând la o editura din Belgia.



Emoționant este capitolul care este intitulat ,,Filantropul Emanuil Gojdu și tineretul studios” în care se arată că Emanuil Gojdu ,,a rămas toată viața consecvent ideii că progresul națiunii depinde de dezvoltarea culturală” (p. 90), iar în acest sens, este evocat în carte discursul prin care acesta arată că doar prin cultură nația română ajunge la culmea mării sale (p. 92).



Așa se termină încă una din nenumăratele povești de dragoste aparținând literaturii lumii. Adrian Păunescu spunea: „Două lucruri sunt imposibile: a vedea cu ochii pe Dumnezeu și a povesti dragostea.” Nu știu dacă Jókai Mór l-a văzut pe Dumnezeu cu ochii, dar e clar că a povesti dragostea a fost un har pe care l-a primit de la Acela pe care nu-L vezi cu ochii…



Darvas (Dumitraș) József, unul dintre cei mai cunoscuți poporaniști din Ungaria s-a născut în Județul Bichiș (Békés), în orășelul Orosháza, într-o familie mixtă, româno-maghiară. Tatăl său, Mihai Dumitraș, fost zilier, și-a dat viața pentru Monarhia Austro-Ungară la Mitrovica.



Varianta în limba maghiară adaugă ceva în plus romanului. Domokos János nu traduce mot-a-mot titlul original de Accidentul în Baleset, ci folosește cuvântul Menedék, adică Refugiu. Această fină calibrare nu schimbă, ci adâncește aria psihologică a romanului (vezi conturile alb-negru ale schiatului, orbirea libertății sau refugierea repetată a lui Paul și Nora la sașii romanului).



Catastrofa primului război mondial nu ne-a fost de ajuns, popoarele din Bazinul Carpatic au fost „conduse” în cel de al doilea război mondial, mai groaznic, apoi lozinca „prietenie și frăție între popoare” scris pe steagul roșu, care sub conducerea „geniului Carpaților” a încercat să sădească în inima milioanelor înverșunare, ură....




Sus