Miercuri, 11 Decembrie 2019
Miercuri, 11 Decembrie 2019


Călimară



Totuși, am rămas mai bine la cele două ”momente româno-maghiare!” ale romanului “Femei îndrăgostite”. (Probabil de frica neputincioasă de a nu cădea iarăși în depresia senzațiilor emanate de acest roman superb).



Ceea ce aduce nou Ihor Hurhula în acest roman, este implantarea acestui fir erotic într-un peisaj ucrainean de o rară frumusețe, o ”Huțulie” exotică, cu huțulii săi, care își trăiasc viața în această regiune tăcută și colorată în toate nuanțele verdelui.



În creația lui Taras Șevcenko un loc principal îl ocupă tema patriotismului, a dragostei de țară. Impresia pe care o lasă stihurile Marelui Cobzar ucrainean este că acesta și-a iubit țara dincolo de limitele umane. Versurile următoare au un amestec bine proporționat de gingășie, nostalgie, dragoste de țară, inspirate și variate figuri de stil:



Ivan FranKo a preluat vechile fabule, le-a înșiruit într-un mod original și le-a colorat cu imagini din folclorul său traditional. A devenit astfel ceva unic în lume. Imaginea Leului, a domnitorului peste animale, care dă crezare mereu vocilor celor mai puternice, a Lupului Nesătulu care se vaietă într-una, chit că s-ar cuveni să-și trăiască viața cu demnitate, dacă tot a fost uns ”judecător de pace” sau a Șiretului, mincinosului, egocentricului dar simpaticului vulpi e atât de umană încât lesne ies la iveală obiceiurile, crezul, conflictele oamenilor de atunci.



Volumul ”Nepermisele iubiri” cuprinde mai ales balade: despre vreme, despre macii sălbatici, despre ocrotire, cu ploi și narcise, cu pumnul de lut, cu mesteceni, cu rugăciune. Balada judecății, a liniștii și-a păcii, a incertitudinii și a clipei pe drumuri, a jalbei către zei.



Mihailo Koțiubynskyi construiește cu minuțiozitate accentele grave ale intermezzo-ului sӑu literar, pe care, fascinați de excepționala muzicalitate a prozei sale, la început, nici nu le simțim. Încet, într-un adevӑrat crescendo, autorul spune ce-l doare.



Ei bine, a devenit dragoste la prima vedere. Pe de-o parte este vorba de o lume pe care o pot înțelege și prin detalii de epocă, anii '50-'60 din comunism având o amprentă unică. Apoi personajele sunt, parcă, dintre cele pe care le-ai întâlnit în viață. Scriitura are farmecul unei istorisiri la un taifas, povestitorul fiind un hâtru ce te scrutează ager, citindu-te pe tine atunci când te invită să-l asculți.




Sus