Marţi, 19 Februarie 2019
Marţi, 19 Februarie 2019


Călimară



Arany János este cel mai mare poet epic al maghiarilor, tradus în 17 limbi, printre care și în limba română, încă din 1887. Cartea pe care am primit-o de la Csaba Szabó este o traducere de Petre Șaitiș din 1982, editura Dacia Cluj-Napoca. Despre traducerile lui Petre Șaitiș se spune că sunt atât de fidele încât un maghiar care nu știe deloc limba română ar recunoaște originalele după o simplă ascultare a versiunii românești, scrie Gavril Scridon în cuvântul înainte al ediției din 1982.



Mie însă îmi aduce aminte de un alt ”roman puzzle”, cel scris de Liviu Rebreanu având titlul de Adam și Eva – o operă care nu este arhicunoscută nici în rândurile celor care îl iubesc pe Rebreanu. Aceeași revelație a deja vu-ului istoric, aceeași atmosferă a repetabilității eternului, fie că e vorba de smaraldele lui Culianu sau de dragostea fără început – o noțiune care se leagă direct de romanul lui Rebreanu.



La rândul lui, Fănuș Neagu, într-un dialog peste timp, îi spune că el, Benő Karácsony, nu a trăit această dramă dezmăgitoare a îmbătrânirii decât în roman, deoarece după ce a trecut prin bucuria nașterii a ajuns la un sfârșit nemeritat și prematur într-un lagăr nazist: ,,el cel îndrăgostit nebunește de viață avea înscris în steaua lui o moarte pe care nu o merita”



Condiția este să stea împreună timp de un an cel puțin. El are nevoie de bani, ea vrea să scape din casa unde ar avea o mamă vitregă de vârsta ei, așa că se căsătoresc de ochii lumii. O serie de scene simpatice în care cititorului îi vine să-i tragă de mânecă, ba pe el, ba pe ea, ca să le zică: nu vedeți că vă iubiți? Ce-i cu voi? Și neînțelegerile se țin lanț din lipsa comunicării despre problemele de familie, pentru că asta nu era prevăzut în contract.



Nu vă speriați: nu este o nuvelă în care anchetatorul deslușește ițele oribilei crime, îl demască pe ucigaș prin metode specifice, iar la sfârșit ne apucă somnul și ușor ne scufundăm în vise. În această nuvelă Titus Popovici nu atacă spectrul politic, social sau economic, nu ne prezintă o satiră a societății (doar puțină: ce a falsei respectabilități) sau a celor care o compun sau conduc.



Traducătorul romanului, Csiki László, a recunoscut într-un interviu că acest roman s-a dovedit mult mai greu de tradus decât părea la început, în primul rând datorită limbajului proceselor verbale ale Securității, o bună parte dintre departamente, grupări și formațiuni din cadrul acesteia neavând variantă maghiară.



Situația lipsei bărbaților valizi face ca cei cu beteșug să fie priviți deodată într-o altă lumină. Parcă nu mai sunt așa de disprețuiți, parcă pot ține loc și ei de bărbați în putere, pentru unele lucruri. Și așa un pitic ajunge birău, iar Toma porcarul devine birjarul boierului, primind uniformă și biciușcă. Situația evoluează în a-l transforma pe Toma într-un fel de Don Juan local, pentru că ani de zile fără bărbat o femeie cu greu poate sta.




Sus