Luni, 14 Octombrie 2019
Luni, 14 Octombrie 2019


Călimară



Desigur, cititorii maghiari, care au citit schițele lui Barbu Ștefănescu Delavrancea - este vorba de volumul apărut în 1955 cu titlul: Novellák és elbeszélések (Nuvele și povestiri) -, își pun întrebarea: de ce lui Vlahuță îi este dedicată povestirea? De ce nu altora?



Cea mai autentică observație pe marginea acestei mite zilnice se leagă chiar de persoana lui, recunoscând în schița Dincă C. Buleandră, că lucrează în avocatură, după ce-și cumpără o diploma cu 60 de lei.Tot în această schiță superbă, definește Târgoviște ca o fabrică de avocați, unde cu 12 galbeni puteai cumpăra diploma. Ba mai mult, recunoaște, că are chiar „chitanță” referitoare la această afacere.



Cărțile Cireșele Tomnatice (Októberi cseresznye) și Desculț sunt greu de citit, mai ales dacă știm istoria adevărată din anii 50, dar efortul este necesar spre a vedea cum scriitori înzestrați au fost nevoiți să semneze legământul miniciunii și să scrie ode pentru un regim totalitar. Din nefericire, nu lipsec nostalgicii care regretă acele vremuri totalitare



Povestea a doi tineri care se căsătoresc din interes , poate fi transformată în cele din urmă, într-o mică bijuterie a descoperirii reciproce, într-un context în care, inițial, toate indiciile mergeau către cea mai desăvărșită banalitate.



10 zile a stat Heinrich Böll în Sfântu Gheorghe primind îngrijiri medicale, fapt despre care în scrisorile sale nu scrie cu mare entuziasm. – Nu o să uit frumosul parc din Sfântu Gheorghe, nu o să uit plimbările mele între civili, de care puteam să mă bucur zilnic în perioada de învoire de la spitalul militar, între orele 14-19. Vizitam des un brutar sas din oraș, unde am băut ceai și cafea, discutând îndelung cu familia lui – scrie Heinrich Böll într-o scrisoare trimisă familiei din Sfântu Gheorghe.



Autorul a inclus acest material printre alte interviuri și mărturii ale conviețuirii, în volumul „Noi, secuii și prietenii noștri români” (2018, Ed. Hargita Megyei Hagyományőrzési Forrásközpont, Odorheiu Secuiesc), alături de nume precum Lucian Boia, Roxana Tudor, Popa Ioan Eneida, Sabin Gherman, Vladimir Păduraru, Tudor Duică, Ștefan Ciocan (†), Mircea Dăian, Cristian Sandache, Emil Aluaș, Gelu Păteanu (†), Mana Bucur, Mirela Cara, Andrea Ghiță, Mihai Seman, Lavinia Bătulescu, Mihai Androne, Marius Cosmeanu și Smaranda Enache.



Nu auzisem de cartea Dimineață pierdută a Gabrielei Adameșteanu până într-o zic, când, cu vreo trei ani în urmă, în timp ce pierdeam timpul pe Facebook, am văzut o reclamă mare la carte: editura Alexandra din Ungaria promova cartea Gabrielei Adameșteanu tradusă în limba maghiară: Az elveszett délelőtt.




Sus