Sâmbătă, 14 Decembrie 2019
Sâmbătă, 14 Decembrie 2019


Călimară



Trebuie să mărturisesc că sunt iremediabil fermecat de marea literatură maghiară, care pentru cititorul român neavizat pare insuficient de atractivă, deoarece îi lipsește acea sonoritate specifică numelor anglo-saxone sau franțuzești. Însă cine nu a savurat niciodată umorul fin și dramatismul marelui Dickens sau cine nu a văzut, cu ochii minții, străzile Parisului de altădată, atât de frumos pictate în cuvinte de maestrul Balzac, acela încă nu e pregătit să-l cunoască nici pe Kostolányi Dezső.



Dacă ai în vedere și tipul de relație dintre personaje, ai zice că, adesea, secuiul văzut de Tamási Áron este fragil pe dinăuntru, atent la sentimentele celorlalți, dornic să menajeze și chiar să pregătească psihic omul înainte de a-l lovi cu spusele în față.



Cartea asta mi-a plăcut la nebunie. Poate pentru că începe într-un mod similar cu modul în care mi-am început eu „cariera” într-ale naturii. Adică un plod nehotărât cu părinți hotărâți care te trimit într-un loc – deobicei într-o tabără sau o lungă excursie cu cortul în natură – în care vei fi descoperit lucruri care te vor marca pentru tot restul vieții. Același scenariu se petrece și aici.



Ar mai trebui menționat că Andrea Gavriliu a întruchipat această emoționantă scriere a lui Péter Esterházy într-un spectacol de teatru: ,,Un spectacol de Andrea Gavriliu. Producător: Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș – Bolyai Cluj-Napoca”



Dacă aș avea 16 ani, m-aș îndrăgosti de cocota Karácsonyi Irma. Mai târziu, poate, aș fi întrebat bărbații mai maturi: Donna Alba sau Karácsonyi Irma? Poate...Superb roman, cu personajele realismului universal proiectate pe canvasul realităților Bucureștilor de odinioară, cu prințese adevărate și false, cu prinți și cerșetori ai propriilor imaginații.



Romanul istoric „Văduva și fiica ei” al lui Kemény Zsigmond este un fragment de Ev Mediu cu intrigi de castel, cu răpirea unei fete, cu căsătorii, sinucideri, cu bătălii care erau la ordinea zilei, cu domnitori ca Vasile Lupu și principele Transilvaniei Rákóczi György. Chiar despre nesfârșitele bătălii ale acelor vremuri, putem citi: „Doamna lui Petneházi István le citește biblia doamnelor de la curte, Szécsi Mária a plecat din țară, iar tătarii nu vor nicidecum să năvălească.”



„Băieții din strada Pál” mi-a reamintit foarte mult de copilăria mea. O copilărie pe care probabil cei mai mulți copii din ziua de azi nici nu și-ar putea-o imagina. O copilărie cu „găști”, coduri și limbaje cifrate, cornete și țevi de berman. O copilărie cu „bătut asfaltul toată ziua” – cum a mea mamă obișnuia să spună...într-un fel sau altul, totul seamănă leit cu acțiunea băieților din carte de pe „maidan”.




Sus