Joi, 19 Septembrie 2019
Joi, 19 Septembrie 2019


Călimară



A doua poezie fost scrisă tot pe "melodia" unui cântec românesc, un cântec ciobănesc, în care o fată se tânguiește, bocește după oile sale pierdute... Poezia s-a născut tot în amintirea iubitei Anna, are nouă strofe... Poetul este cuprins de amintirea soției:



În tabăra de la Nagysimonyi, se vorbea în zilele lungi ale prizonieratului italiana, româna, rusa și maghiară.



Unde-i strada Hollósy din Sighetu Marmației? De ce la Baia Mare se poate, iar în Sighetul actual, care s-ar rușina de el însuși de cum aratӑ dacӑ s-ar privi într-o oglindӑ, nu?



O întâmplare dintr-un sat de altӑdatӑ, sentimente omenești care nu pot fi oprite de nici cea mai îndestulӑtoare stare materialӑ și alegerea dragostei adevӑrate în detrimentul siguranței unui cӑmin în care dragostea n-a fost nicicând prezentӑ; iatӑ, în linii mari, ce ne oferӑ Móricz în nuvela „Pasӑrea cerului”.



Cine citește povestirea se poate ușor mira de prea cuprinzӑtoarele stomacuri ale mesenilor. Dupӑ ultimele cuvinte ale gazdei, care sunt ultimele ale relatӑrii unui prânz boieresc cu un final tragic, nu pot sӑ spun altceva decât: sӑracii... Cu duhul!...



"Mare e liniștea mare, și ție-ți spun / Dacă obosești, pe scaunul meu te pun."



Ca orice minoritate trăitoare la confluență de drumuri, de imperii și de neamuri, ceangăii au o istorie aparte și controversată. Ceea ce nimeni nu poate tăgădui în ceea ce îi privește este faptul că vorbesc o maghiară arhaică, de ev mediu transilvănean probabil, și că sunt în majoritate de rit catolic. Cât despre originea lor, rar mi-a fost dat să întâlnesc o mai mare adunătură de ipoteze și teorii, mai mult sau mai puțin susținute de argumente. Teorii ce-i definesc drept rămășițe ale hunilor lui Atila, sau ale maghiarilor din Etelköz-ul originar, ca neam turcic maghiarizat, sau ca secui, cumani sau pecenegi.




Sus