Marţi, 23 Aprilie 2019
Marţi, 23 Aprilie 2019


Călimară



Tímár a reușit să-și găsească fericirea pe Insula Ada Kaleh, un loc mirific, unde face cunostinta cu două femei, mama si fiica, Noémi! Se indrăgostește de ea și trăieste acolo, în izolare și sălbăticie,renunțând practic la viata lui de om bogat!



Deodată apare un corb negru ce seamănă cu corbul de pe scutul lui Hunyadi, înhață scrisoarea și degeaba trag slugile cu pușca după el, omorând peste o sută de păsări, că acesta a dispărut cu scrisoarea. Noaptea cineva bate la fereastră. E corbul negru, cu o scrisoare cu pecetea roșie. ”Mâna care a scris-o /Fie lăudată !”



Interesant acest volum. Cei care cunosc ambele limbi, au șansa de a deschide cu mai multă ușurință valvele acestor poezii strânse – prinse și ancorate în anii tinereții eterne. Călăuza principală a poetei respectiv al cititorului cutezător este traducătoarea Simone Györfi – un stalker avizat și obișnuit cu culorile lui Tarkovszkij.



Ceea ce am învățat de la Nyilas Misi, încerc să transpun și în metodica mea de predare și educare din școli, elevilor mei. Să încercăm să fim buni, ca și Nyilas Misi, acest băiat minunat.



Romanele traduse în limba maghiară scrise de Doina Ruști fac furori nu în România ci în Budapesta, unde și Lizoanca (Lizoanca tizenegy évesen) și Mâța vinerii (Ártó receptek) sunt în vogă. De luni întregi încerc să fac rost de variantele maghiare, dar deocamdată am în mână un alt roman al lui Doina Ruști, cea cu balonul cu aer (cald) a lui Apor Lukács Szabolcs, care pică din cer între țiganii boierilor din București, cândva în timpul fanariotului Alecu Moruzi.



Citesc și mi se confirmӑ iar și iar cӑ între scriitorii de limbӑ maghiarӑ și cei de limbӑ românӑ prietenia a fost întotdeauna la loc de cinste. Cel care a scris „Un leagӑn pe cer” spune despre Jebeleanu, Ivasiuc și Labiș: „Lui Jebeleanu noi îi zicem Jenő, deși marelui traducător român al lui Petőfi i-ar fi mai pe potrivă Sándor, nume pe care întâmplarea i l-a dăruit însă lui Alexandru Ivasiuc, cu toate că el are o fire mai veselă, — mai luminoasă, în orice caz, decât soarta tinereții sale.[...] Între destinul și firea lui nu mai e acum nici o deosebire, zic gândindu-mă la Labiș, cu care-am golit și eu o cupă-două de vin roșu și nu ne-am urcat niciodată în tramvai, preferând să străbatem pe jos kilometri întregi; cred că a vrut să-l ia tocmai pe acela unul, care l-a respins cu atâta violență, acel unic tramvai asasin...”.



"Poate ați auzit de scriitorul extrem de controversat din Ardeal Wass Albert. De fapt se zice că a și fost condamnat la moarte după al doilea război mondial pentru crime de război. Oricum, eu nu despre asta voiam să scriu. Cam acum șapte ani am citit un roman al acestui scriitor intitulat „Lângă Scaunul Domnului”. Este o carte absolut mirifică pe care o recomand tuturor. Vă zic sincer că mi-a captat atenția atât de tare încât zile întregi nu mă puteam gândi la nimic altceva" - scrie Laura Badea.




Sus