Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Călimară



Desigur, după toate aceastea nu aveam cum să nu-mi pun întrebarea la sfârșitul evenimentului: chiar suntem în fața unui nou trend al apropierii politicilor literaro-editoriale ale celor două lumi culturale, sau am fost de față la o încercare mai mult ca lăudabilă din partea unor personalități marcante, români și maghiari? Sau problema se pune altfel: nu toți vedem aceleași lucruri reale în spatele oglinzii lui Carroll? Matematica convețuirii are formule încă necunoscute?



Că nu puteam blama niciodată o nație. Dincolo însă de înțelegerea omului ca individ unic, indiferent de nația din care face parte, povestea mea (devenită un roman ce așteaptă a fi editat) este despre un sistem care te abrutizează, îți răpește demnitatea și libertatea, te ucide ca om.



Unii adulți au pierdut însă această capacitate de a observa acele detalii semnificative din poveste – sau orice altă formă de artă –, care ascund mesajele însușite în mod conștient sau nu, deoarece, copii fiind nu aveau voie să întrebe. Nici măcar în ei înșiși, în mintea proprie nu puteau să-și formuleze nedumeririle, cu privire la anumite detalii din carte.



Amintirile din copilărie n-au nici o noimă pentru ei, cum ei au o copilărie absolut diferită, n-au văzut o pupăză în viața lor, nici în tei, nici altundeva, n-au avut râie, nici nu știu ce-o mai fi și aia, n-au fost bătuți de popă în clasă, lumea Fraților Jderi le e cât se poate de străină, nu sunt câtuși de puțin interesați de boieri și răzeși, iar de hatmani să nici nu mai pomenim... n-au habar ce minune să însemne delnița sau răzorul din Ion, de ce se „prăbușesc piloții grei” de-ai lui Bacovia, cum „s-au stârpit cucuruzii” în viziunea lui Arghezi, cum o fi acel „uger de omăt” din Fătălăul...



„Integerrimus Domini famulus”, cel mai integru slujitor al Domnului – așa l-a caracterizat fericitul papă Ioan Paul al II-lea pe slujitorul lui Dumnezeu Márton Áron, episcop romano-catolic de Alba Iulia, în telegrama trimisă cu ocazia acceptării demisiei sale, la 29 martie 1980.



Istoriografiile naționale sunt frecvent combătute – adesea pe bună dreptate – pentru unilateralitate, tonul angajat și lipsa dialogului cu „istoriografia adversă.” Problemele de aceste gen sunt mai pregnante în cazul unor state vecine, mai ales în condițiile în care ambele au ca obiect de dispută, fie doar la nivel teoretic, un teritoriu.



Sărbătorile Pascale. Ce multă nevoie avem de sărbătorile sufletului.Simt că pacea venită din interior se răsfrânge și asupra minții, al intelectului atât de obosit, atât de solicitat în marea vâltoare a vieții, a sarcinilor de îndeplinit.Și dacă altă dată mă înfiora gândul de a nu rămâne cu nimic (nimic palpabil) după ce mă zbat să rezolv atâtea și atâtea lucruri, acum pot accepta acest lucru văzând în cozonacul de sărbători magia grăuntelui de grâu transformat în pâinea cea de toate zilele, în ouăle încondeiate frumusețea curcubeului, a luminii lumii răsfrânte asupra tot ceea ce există. Noțiunea de nimic primește alte valențe. Întotdeauna există ceva cu care rămânem.




Sus